În dimineaţa zilei de 15 iunie 1889, în sanatoriul de boli mintale al doctorului Şuţu, situat pe Strada Plantelor din municipiul Bucureşti, se stingea din viaţă, la doar 39 de ani, cel care a fost considerat poetul genial al românilor, Mihai Eminescu. Poetul a murit singur, aşa cum şi-a petrecut şi ultimii ani de viaţă, marcat de o suferinţă cruntă, dar poezia i-a fost alături până la ultima suflare.
Potrivit eminescologului Nicolae Georgescu, în halatul poetului decedat s-au găsit ultimele sale versuri, încărcate de o premoniție tulburătoare:
„Atâta foc, atâta cerAtâtea lucruri sfintePeste’ntunericul vieţiiAi revărsat, părinte!”
Aceste cuvinte, descoperite în buzunarul halatului său, reflectă profunzimea gândurilor și sentimentelor care l-au însoțit până la sfârșit. Eminescu, care a lăsat o moștenire literară inegalabilă, rămâne o figură centrală în cultura română, iar operele sale continuă să inspire generații după generații.
Astăzi, la 135 de ani de la trecerea sa în neființă, Mihai Eminescu este comemorat și omagiat pentru contribuțiile sale literare și pentru spiritul său vizionar, care a transcens timpul și a rămas o parte esențială a identității culturale românești.
