În România comunistă condusă de Gheorghiu Dej și proaspăt ieșită din cea mai neagră perioadă a stalinismului, ziua de 21 august 1955 avea să rămână una de referință. Puținii bucureșteni care aveau televizoare la acea oră s-au putut bucura de prima transmisiune experimentală a Televiziunii Române.
În ziua de 21 august 1955, între orele 20:00 şi 22:00, a avut loc prima emisiune experimentală a televiziunii. Cu un sfert de oră înainte, pe ecranele puținelor televizoare aflate pe atunci în București a apărut imaginea de identificare a staţiei, acompaniată de melodia „Bucureşti, Bucureşti, peste vreme să trăieşti”.
La ora 20:00, primele cuvinte au fost rostite de crainica Cleo Steiber: „Bună seara, dragi spectatori. Aici staţia experimentală de televiziune Bucureşti. Începem primul nostru program…”.
Au fost difuzate jurnalul de actualităţi nr. 31, o prezentare din „Tăunul”, documentarul „Asia sovietică”, desenul animat „Ursuleţii” şi alte filme. Deoarece staţia dispunea de un singur videoproiector, pe durata schimbării filmelor existau pauze, în care se difuzau diafilme şi muzică. Emisiile au continuat în zilele de 22, 23 şi 24 august 1955, cu alte filme. De altfel, presa vremii a prezentat lansarea primei stații TV din România ca o realizare dedicată zilei naționale, 23 August. sursă: Scînteia, 7 august 1955/Ziare Arcanum “După o muncă stăruitoare de cîteva luni, un colectiv de ingineri şi tehnicieni al Laboratorului central din cadrul Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor a pus zilele acestea In funcţiune prima stafie experimentală de televiziune din R.P.R., construită în întregime în țară pe baza documentaţiei tehnice sovietice. In preajma zilei de 23 august vor putea fi vizionate, in mai multe puncte ale Capitalei, primele programe românești de televiziune”, transmitea “Scînteia” la începutul lunii august. Televiziunea Română a început să emită regulat abia din ziua de 31 decembrie 1956 într-un studio improvizat pe strada Moliere, din cartieul Floreasca.
