Pandemia covid-19 a aruncat, în cele 17 luni de când face ravagii, peste 100 de milioane de muncitori în sărăcie, relevă miercuri, în raportul său anual, Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), din cauza reducerii orelor de muncă şi desfiinţării unor locuri de muncă, criza este departe de a se fi terminat, iar ocuparea forţei de muncă urmează să atingă nivelul dinaintea pandemiei abia în 2023, relatează AFP. La sfârşitul lui 2021, în lume urmează să se înregistreze cu 75 de milioane de locuri de muncă mai puţine decât dacă pandemia – care a apărut în China – nu ar fi avut loc. La sfârşitul lui 2022, aceste pierderi nu vor fi recuperate, când urmează să se înregistreze cu 23 de milioane de locuri de muncă mai puţine decât dacă nu ar fi avut loc pandemia covid-19, care a ucis deja pste 3,5 milioane de oameni. ”Revenirea după covid-19 nu este doar o problemă de sănătate”, subliniază diectorul OIM Guy Ryder, care insistă că ”va trebui să depăşim de asemenea pagubele dure cauzate economiilor şi societăţilor”. ”Fără un efort deliberat în vederea unei accelerări a creării unor locuri de muncă bune şi unei susţineri a membrilor celor mai vulnerabili ai societăţii şi a relansării în sectoarele economice cele mai afectate, efectele pandemiei ar putea să se facă resimţite timp de ani de zile, sub forma unor pierderi umane şi economice şi a unei sărăcii şi inegalităţi şi mai mari”, preconizează el. ORE DE MUNCĂ PIERDUTE OIM arată în raport că aproximativ 205 milioane de persoane ar urma să rămână fără loc de muncă în 2022, mai multe decât cele 187 de milioane din 2019. Însă aceste statistici oficiale ascund o realitate mult mai sumbră, deoarece numărul orelor muncite s-a prăbuşit. În 2020, 8,8% din totalul orelor muncite au dispărut faţă de ultimul trimestru din 2019 – echivalentul a 255 de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă. În pofida unei relansări economice în anumite zone ale lumii, la sfârşitul anului urmează să se înregistreze cu echivalentul a 100 de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă mai puţin. ”Acest deficit de locuri de muncă şi de ore de muncă se adaugă nivelului mare al şomajului, subocupării forţei de muncă şi condiţiilor rele de muncă” care prevalau înaintea crizeisanitare. În pofida faptului că situaţia locurilor de muncă urmează să se îmbunătăţească un pic în al doilea semestru al acestui an, relansarea urmează să fie inegală din cauza prăpastiei care desparte nivelul vaccinării în ţările bogate şi în cele sărace. Ţările emergente şi în curs de dezvoltare urmează să se confrunte, din această cauză, cu dificultăţi în implementarea unor planuri de relansare. ”SĂRĂCIA ÎN MUNCĂ” CREŞTE Exstenţa unor locuri de muncă şi unor ore muncite mai puţine se traduc mecanic într-o creştere a sărăciei. În comparaţie cu 2019, 108 milioane de muncitori au căzut în categoriile sărace sau foarte sărace, ceea ce înseamnă că gospodăriile care depind de ei sunt nevoite să trăiască cu mai puţin de 3,2 dolari pe zi. Pandemia covid-19 a şters pur şi simplu cinci ani de progrese. Consecinţele pandemiei covid-19 asupra celor două miliarde de oameni care munesc la negru au fost catastrofale, dar şi asupra femeilor, care au părăsit piaţa muncii în masă – inclusiv în ţările bogate -, pentru a se ocupa de copii, privaţi de şcoală. Acest fenomen face OIM să se teamă de o revenire la o ”retradiţionalizare” a rolului genurilor. ”Nu va exista o relansare adevărată dacă nu reapar locuri de muncă bune”, avertizează Guy Ryder. Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
