Miercurea Mare aduce cu ea semnificații adânci și tradiții străvechi în calendarul creștin ortodox. Este ziua în care se pomenesc evenimente cruciale din Săptămâna Patimilor, marcând momentul în care Iuda l-a trădat pe Iisus Hristos pentru 30 de arginți, conform Evangheliilor. Deniile și tradițiile populare
În această zi solemnă, biserica continuă Deniile, slujbe dedicate pătimirilor lui Hristos, care îl “petrec” pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere. Potrivit tradițiilor populare, Miercurea Mare este ultima zi în care se mai pot face treburi pe câmp sau se mai spală și calcă. Este o zi în care credincioșii se roagă mai mult și se pregătesc spiritual pentru sărbătoarea Învierii.
Azi, biserica face pomenirea femeii celei păcătoase și a vânzării lui Iisus de către Iuda Iscarioteanul. Primul exemplu aduce în lumină căința, smerenia și lacrimile unei femei care, aducând mir de mare preț pentru a-L unge pe Hristos, devine mironosiță. Al doilea exemplu, cel al lui Iuda Iscarioteanul, evidențiază trădarea și păcatul, prin vânzarea lui Iisus pentru treizeci de arginți.
După Răstignirea Mântuitorului, Iuda a regretat fapta și a aruncat cele 30 de monede în incinta Templului lui Irod din Ierusalim. Ulterior s-a spânzurat de un copac.
Tradiții și obiceiuri în această zi sfântă
În Miercurea Mare, credincioșii țin post negru pentru a fi protejați de boli în următorul an. De asemenea, există obiceiul de a arunca cenușa din sobe peste straturile din grădină, cu credința că aceasta va aduce roade bogate plantelor. Acest gest are o semnificație simbolică puternică, fiind considerat un ritual de purificare și binecuvântare pentru recolta viitoare.
În timp ce biserica comemorează evenimentele tragice din viața lui Hristos, oamenii se întorc și la învățăturile sale. Evangheliile din Miercurea Mare ne reamintesc de gestul femeii care a uns picioarele lui Iisus cu mir scump, gest apreciat de Hristos ca un act de pregătire pentru îngropare. De asemenea, ne readuc aminte și de trădarea lui Iuda și de planurile fariseilor și cărturarilor de a-L prinde și ucide pe Mântuitor.
„Pe când se afla Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir scump şi l-a turnat pe capul Lui, când şedea El la masă. Şi văzând aceasta ucenicii Lui, le-a părut rău şi au zis: «Pentru ce s-a făcut această pagubă? Căci acest mir se putea vinde pe un preţ mare şi se putea da săracilor». Iisus, însă, înţelegând aceasta le-a zis: «Pentru ce aduceţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut ea pentru Mine. Căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Aceasta, turnând acest mir pe trupul Meu, M-a pregătit pentru îngropare. Şi drept vă spun: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în lumea toată, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei»”. (Matei, 26,6-13).În acest timp, în Ierusalim se urzea în taină răzbunarea fariseilor și a cărturarilor, care hotărăsc moartea Mântuitorului. Miercurea este ziua în care cărturarii şi fariseii au făcut sfat pentru prinderea şi uciderea Mântuitorului, temându-se de puterea pe care o avea asupra mulţimilor. „Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă” (Matei, 26.4).
În această zi, credincioșii sunt îndemnați să reflecteze asupra semnificației evenimentelor și să se pregătească spiritual pentru sărbătoarea Învierii. Miercurea Mare reprezintă o etapă importantă în cadrul Săptămânii Patimilor, marcând drumul lui Hristos spre sacrificiul suprem pentru mântuirea omenirii.
