În lumea muzicală românească, Cristi Nistor este un artist cu un mesaj puternic și o viziune unică asupra modului de a prezenta această știință a sunetelor. El a lansat o nouă piesă, cu numele „Printre stele”, o baladă pop-rock prin intermediul căreia continuă tradiția sa de a produce muzică bună, cu rezonanță, pentru care își dorește un impact durabil. Cu o prezență scenică distinsă, ce emană autenticitate, Cristi Nistor se definește prin abilitatea sa de a comunica prin muzică într-un mod profund. Piesa sa de rezonanță – „Coji de portocală” este doar un exemplu din repertoriul său divers, care își propune să rămână în inimile ascultătorilor pentru ani și ani.
Într-un interviu pentru Realitatea PLUS, Cristi a povestit detalii despre noua sa piesă și despre procesul său creativ. Cu o voce excepțională și un simț al scopului clar definit, artistul vrea în continuare să răzbată în a aduce publicul către muzica de calitate, să provoace gânduri și să transmită emoții.
Cristi Nistor este genul de artist care își dorește, cu fiecare eveniment din cariera sa muzicală, să creeze o atmosferă unică, adunând în jurul său oameni ce devin prieteni încă de la primele schimburi de energie. Este o experiență ce transcende simplul act de a asculta muzică, transformând fiecare moment de pe scenă într-un un mijloc de conexiune între oameni.
Reporter: Cristi, spune-mi, pentru început, povestea piesei „Printre stele”…
Cristi Nistor: „Printre stele” are o poveste scurtă, clasică, în două acte… Glumesc. E o piesă pe care am scris-o undeva în luna februarie a acestui an (scriu rar în ultima vreme, dar îmi era poftă de o melodie nouă, care să-mi creeze poftă de muzică și de toate). M-am decis inițial să scriu melodia asta pentru ziua îndrăgostiților, dar timpul fiind scurt și muncile patriei fiind multe, uite că a durat un pic mai mult decât m-am așteptat inițial, dar, zic eu, așteptarea a meritat și rezultatul este unul de foarte bună calitate. Sper că și lumea să fie de acord cu mine. Deci, „Printre stele” este o piesă dedicată tuturor îndrăgostiților, este o piesă dedicată dragostei între două persoane. Am creionat-o astfel încât piesa să fie abordată, apreciată, ascultată în special la evenimente care se petrec în relație dintre cei doi, cum ar fi o aniversare sau un eveniment pe care îl sărbătoresc sau poate să fie și o piesă foate bună pentru dansul mirilor, pentru tinerii care se căsătoresc și pentru orice eveniment de relație, de cuplu. Sper ca îndrăgostiții să se regăsească în versurile acestei melodii.
Reporter: Când compui ești inspirat de ceea ce trăiești/simți?
Cristi Nistor: Întotdeauna, chiar dacă uneori în mod indirect. Muzica, la fel ca orice formă de artă, necesită emoție, empatie, vibrație, normal că trebuie să am o emoție la baza a ceea ce compun. Dar ziceam că uneori nu este nevoie pentru mine să trăiesc această emoție live. Versurile acestei melodii nu sunt scrise din viața mea personală, ci pur și simplu m-am plasat în locul acela în care să văd ce mi-ar plăcea să spun și ce mi-ar plăcea să aud ca îndrăgostit și de acolo am scris textul. La fel și muzica. Mulțumesc lui Dumnezeu, reușesc să mă transpun destul de ușor. Sunt flexibil când vine vorba de stările pe care trebuie să le simt când scriu o melodie și pot să scriu o melodie despre cu totul și cu totul altă stare decât cea pe care o trăiesc atunci, dar la baza fiecărei melodii este emoția.
Reporter: Ce sacrificii faci pentru dragostea ta pentru muzică și ce satisfacții ai?
Cristi Nistor: E o întrebare la care aș putea să răspund din foarte multe unghiuri. Ce sacrificii fac eu pentru muzică? Păi, în principiu, faptul că fac muzică. Este cel mai mare sacrificiu. Din diverse motive trecute, duse, spălate, sunt foarte multe lucruri care pot fi aduse în discuție când vine vorba de cariera mea muzicală sau de melodiile pe care le-am lansat, de parcursul meu muzical. Astfel încât încerc să am din nou satisfacții din punct de vedere muzical original, de asta am și lansat melodia „Printre stele”, dar satisfacțiile mele în ultimii ani s-au grupat și am trăit mai mult din satisfacții muzicale din punct de vedere interpretativ, din ce pot să cânt și am avut foarte multe spectacole în ultimii doi ani, am fost în fața a mii de oameni și am putut să le schimb starea. Chestia asta îmi dă o satisfacție mare, să vezi că show-ul tău e apreciat, tu ești apreciat, ești confirmat, ești plasat într-un loc foarte frumos în inima oamenilor. Deci, sunt satisfacții. Însă, din punct de vedere a ceea ce s-a întâmplat cu muzica mea originală sau a poziției mele în muzică, să spunem că poate sunt un pic mai multe insatisfacții decât satisfacții. Încerc să punctez și din zona asta, al satisfacțiilor provocate de muzica originală. Aici e un șăculeț care ar putea să fie frumos umplut și simt că poate fi umplut.
Este foarte greu să faci muzică în secunda în care fericirile muzicale sunt limitate. Este greu să faci muzică bazându-te pe o dragoste și un talent pe care le-ai primit. Și te întrebi de ce ai primit acest talent la acest nivel. Ai primit un talent la un nivel atât de mare să nu ai deloc treabă cu el? E ciudat… Dar, așa cum spuneam, să fac muzică în continuare, într-un climat incert, este cel mai mare sacrificiu.
Reporter: Sunt în trend remake-urile. Te-ai gândit să faci și tu la „coji de portocală”?
Cristi Nistor: Bineînțeles… că nu. Nu suport remake-urile. Hai să spunem: le suport, dar în foarte mică proporție. Am fost în mijloc, sunt uneori în mijloc în continuare, cunosc gândiri. Bineînțeles că gândirile pe care le cunosc pot fi greșite vis a vis de o anumită situație. În general, remake-urile, din punct de vedere al marketingului, sunt un soi de: să dăm oamenilor aceeași ciorbă și să luăm încă o dată banii pe ea. Mă refer din punctul de vedere al caselor de discuri. Deci, de ce să-i dau omului o piesă nouă pe care nu o știe nimeni? Nu mai bine ambalez una faimoasă, cunoscută, în haine noi și omul ăla nu mai are nevoie de x timp să digere piesa, să o înțeleagă, să o cumpere, să o aleagă pentru viața lui și pentru playlist-ul lui…
Când vezi că se lansează o piesă pe care toată lumea o știe, tu deja ai o idee despre piesa aia, ție, ca ascultător, îți place piesa, că o știi de atâția ani și practic este: să-i oferim omului același produs pe care i-am luat banii și să-i mai luăm încă o dată banii pe el. E precum în construcții: investiție minimă cu profit maxim. Este unul dintre lucrurile care mă deranjează cel mai tare pentru că la fel cum lansezi o piesă remake poți să lansezi un newmake, o piesă nouă. Nu trebuie neapărat să fie o piesă care și-a trăit deja viața. „Coji de portocală” are un remake făcut de mulți ani deja de către o artistă și am citit și eu comentarii, părerile oamenilor și, cu părere de rău pentru toți cei care fac aceste remake-uri, foarte puține sunt cazurile la nivel mondial unde remake-ul a ajuns mai drag oamenilor decât piesa originală. Cred foarte mult în piese originale și de foarte multe ori, fără să-și dea seama, acești artiști new entry acceptă orice, cum eram și eu la început. Accepți orice pentru că te gândești că e o intrare și nu ești nimeni momentan, să poți să pui piciorul în prag. Dar, din păcate, această speranță unora le intră ca la poker, dar celor de la casele de discuri le intră banii în conturi indiferent că acel artist new entry își dorește și speră să devină cineva. Cumva, paralel acestei gândiri, banii vor intra în buzunarele patronilor chiar și pentru remake-uri. Dar eu nu, personal. Pentru mine remake-ul ar trebui să fie un omagiu adus unei piese, dar depinde și cine face remake-ul cui. Pentru că degeaba vrea un om netalentat să facă un remake sau in memoriam la Michael Jackson pentru că sunt foarte puțini artiști care ar putea să se ridice la nivelul lui și să facă o piesă de la aceeași înălțime. Așa și aici. Degeaba vine nu știu cine și face un remake pentru o mare artistă a României. La noi este doar o modalitate de a lua bani pe același produs, dar puțin fardat altfel.
Reporter: Ce îți propui muzical în acest an?
Cristi Nistor: Cred că anul acesta este un bun prilej pentru mine de a scrie muzică originală și pentru a încerca să lansez cât mai multă muzică originală către public.
Reporter: Lași impresaia de inadaptare în actualul peisaj muzical românesc. Așa este?
Cristi Nistor: Eu cred că așa este. Depinde cum privești. Și peisajul muzical românesc lasă impresia de neadaptare în viziunea mea muzicală (râde). Sunt un tip care cântă muzică cu însemnătate, cu esență, cu mesaj, sau chiar dacă nu are mesaj textual muzical, are o bucurie, îmi place să cânt piese bucuroase, piese pozitive, uplifting. Spune-mi și mie câte piese bucuroase sunt la radio? Că în afară de: „lasă-mă, nu te mai suport, mi-ai mâncat fericirea”, în afară de mesaje fataliste, dramatice, aproape că nu avem nimic pe radio. Probabil că dacă e de afară e primit. Vezi David Guetta. Cineva cu mesaje pozitive. Dar în România de ani de zile totul este o jale, un plâns, o muzică de înmormântare, o plângăcie generală, nici nu știu cum să o numesc. Eu, cu muzica mea pozitivă, cu mesajele de bine, de bucurie, față de nasolia mondială adusă planetar la noi, normal că nu mă potrivesc. Eu sunt un tip care cântă o muzică cu mesaj, care, la fel ca și coji de portocală să rămână peste ani și ani. Sunt mulți oameni care au alte preferințe decât ce se aude la radio sau vedem în trending pe youtube, dar poate că prin felul lor de a se prezenta par a reprezenta o nișă. Eu cred că sunt foarte mulți oameni care ascultă Coldplay, care ascultă un rock bun, muzică de calitate, așa că pentru ei eu voi continua să fac muzică și, indiferent de peisajul muzical românesc, este de o prioritate foarte mică pentru mine dacă există public. Dar aș vrea să exist personal cu fiecare dintre oameni pentru că acolo se creează legătură, iar ceea ce cânt eu este un pic mai mult decât o afacere și felul meu meu de a vedea muzica, este un pic mai mult decât o afacere, unde cânți orice și faci niște bani. Pentru mine muzica este un stil de viață și o dovadă de pasiune, de credință, de onestitate.
Muzica mea trebuie să fie sinceră, nu aș putea să cânt vreodată ceva în care nu cred și nu aș mai putea. Trec anii și nu mai există naivitatea aia, maximizată de vârstă, de faptul că atunci când ești tânăr crezi că lumea e a ta și le poți face pe toate. Poate că acum sunt mai așezat un pic și a devenit o prioritate mai mică felul în care sunt eu reperat. În general, de public vorbind, mă interesează legăturile personale și mă interesează ca oamenii potriviți să recepteze mesajele pe care eu le transmit prin melodiile mele. În concluzie, da, este o aparență a acestei nepotriviri reciproce, dar este o aparență și într-un final, fie el mai imediat sau mai întârziat, lucrurile vor sta în ordine, așa cum trebuie să stea în mod normal. Închei cu o vorbă care mie îmi place foarte mult și în care cred: la final, totul va fi bine. Și dacă nu e bine înseamnă că nu e finalul.
Piesa „Printre stele” poate fi ascultată aici: https://www.youtube.com/watch?v=TGxLHae7jmY
