Mii de copiii cad în fiecare an pradă drogurilor și ajung să fie scăpați din mână și să își ruineze viitorul. În pandemie consumul a explodat, iar acum este mai greu să găsești să cumperi o pâine decât droguri. În centrele de dezintoxicare numărul minorilor consumatori a crescut considerabil față de anul trecut. În multe cazuri vorbim și de copii care au fost traumatizați de părinți, dar și copii care vin din medii foarte bune. De 1 mai, sute de șoferi au fost prinși când se întorceau de la mare că au condus sub influența substanțelor psihoactive.
„Eu, când m-am apucat de droguri, eram în anul 2 la Drept. Aveam o relație perfectă cu familia, aveam o mașină, aveam o viață perfectă, aveam un viitor strălucit. Și acum, am 24 de ani, sunt într-un centru, aici, la 500 de kilometri de Cluj, de casa mea, fără nimic.”
Marcu a început să consume droguri în urmă cu 4 ani. Primii doi ani nu și-a dat seama că este dependent din cauza mirajului, însă ultimii doi ani de dependență l-au îngenuncheat.
„Povestea mea începe când am 20 de ani și, din pură curiozitate, am vrut să încerc drogurile, să știu ce-mi pot ele oferi de la viață. Am început cu un drog tare, sintetic, numit cristal, care imită senzația cocainei, dar este mult mai toxic și mult mai puternic.”
„Mi-am pierdut toți prietenii, familia care trebuia să fie acolo m-a părăsit, și la un moment dat practic nu mai aveam nimic. Am dat cu piciorul la potențialul meu, la viitorul meu, doar pentru niște senzații de un minut.”
Părinții însă, și-au dat seama mult prea târziu.
„După al treilea an de dependență, și-au dat seama, dar nu mai aveau ce face, deja, pentru că eu eram foarte prins. Eu, după prima linie pe care am tras-o la vârsta de 20 de ani, știam că nu e ok ce fac. Mi-am dorit să scap, tot timpul mi-am dorit.”
Acum, când se uită în urmă, își dă seama că doar Dumnezeu l-a salvat.
„Eu cred că sunt aici, în centrul ăsta, doar datorită rugăciunilor mamei mele, care s-a rugat foarte mult timp pentru mine. Chiar când eram mort de drogat, la ea în casă, ea venea la mine cu lacrimi în ochi și-mi zicea: «Marcu, mă rog pentru tine și sper că, cât trăiesc eu, tu să-ți revii». S-a rugat foarte mult mama pentru mine. Știu că am făcut-o să sufere foarte mult. Regret absolut tot. Regret cel mai mult că nu am irosit doar anii mei, ci și anii mamei, ai tatălui, ai surorii și ai fratelui meu.”
În momentul în care și-a dat seama că este dependent și după ce părinții au încercat să nu-i mai dea bani, crezând că așa o să-l oprească din consum, Marcu a început să se împrumute.
„Am avut datorii foarte mari, da, da, în jur de câteva zeci de mii de euro datorii. Cum așa? Părinții mei au încetat să-mi mai dea bani, și eu a trebuit să-mi întrețin cumva stilul de viață. Am început să cer bani la prieteni.”
„Am avut acces ieșind în oraș seara, în club. Drogurile, în Cluj, sunt peste tot; găsești dealeri la orice pas. Este foarte ușor, este prea ușor să-ți cumperi droguri în zilele astea. Intrasem într-un cerc vicios din care nu mai puteam ieși.”
„Nu știți ce pierdeți pentru o senzație, pentru o senzație pe care o trăiți atunci. O să dați cu piciorul la o viață întreagă.”
Senzație care se găsește la orice colț, în orice oraș, petrecere sau școală.
Mai jos puteți vedea un material realizat în exclusivitate pentru Realitatea PLUS de Cristiana Chițu și Dan Dascălu.
