Deși a fost lansată în Statele Unite, la fel ca 1 Mai, Ziua de 1 Iunie a devenit o mare sărbătoare internațională în vremea regimurilor comuniste din Europa, controlate de fosta Uniune Sovietică. În România, Nicolae Ceaușescu și aparatul de propagandă au confiscat total sărbătoarea, transformând-o într-un pretext pentru ode înălțate cuplului conducător, ”tatăl și mama” tuturor “tinerelor vlăstare ale țării”.
Pentru numeroși copii din perioada comunistă, mai ales cei care au prins ultimii ani ai regimului Ceaușescu, 1 iunie nu era o sărbătoare, ci un chin. Mii de șoimi ai patriei și pionieri erau obligați să participe la spectacole grandioase dedicate ,,celui mai iubit fiu al țării”.
Ziarele erau și ele inundate de articole elogioase, lipsite de substanță, după cum arată o selecție realizată de Radio Europa Liberă, în Buletinul de știri pentru ziua de 1 iunie 1989.
,,Copiii viitorul luminos al țării, titrează pe prima pagină ziarele, iar gazetarii caută greoi epitetele unor ode interminabile dedicate sărbătoriților acelei zile. „Pentru că nu există om care să nu aibă înlăuntrul său și să nu fi dobândit în plus de-a lungul vieții, coarde sensibile și capabile să vibreze duios și îndelung la debutul scâncetului victorios al vieții, la seninătatea privirii care se deschide asupra lumii” .
„Pregătirea elevilor pentru muncă și viață este armonios realizată potrivit concepției originale, profund științifice și clarvăzătoare a tovarășului Nicolae Ceaușescu privind integrarea organiză a învățământului cu producția și cercetarea științifică”.
La fel de sforăitoare erau și ,,poeziile” pe care pionierii erau nevoiți să le recite.
„Sub cer albastru, nepătat de nori
Și zborul nostru-nalt ni-l ocrotește
Acel ce ne e brav conducător
(…) Din inimile noastre mulțumim
Tovarășului Nicolae Ceaușescu
Tovarășei Elena Ceaușescu
Pentru frumoșii ani ce îi trăim!”
Niciun detaliu nu scăpa atenției armatei de activiști ai partidului. „De la creșe și grădinițe până la școli și licee, tânăra generație a țării este ocrotită și îndrumată cu deosebită grijă și competență, după cele mai avansate și mai moderne metodologii pedagogice, având ca țel suprem însușirea eticii socialiste, a virtuților specifice membrilor societății comuniste de mâine.”
Până și titulaturile evenimentelor includeau, aproape obligatoria, o referiere la Nicolae Ceaușescu sau la Partidul Comunist. „Copiii cântă patria și partidul”, „Să fii copil în România”, „Copilărie fericită”.
De la 1 iunie 1989 nu copiii au fost recompensați, ci părinții. Angajații din unitățile subordonate Ministerelor Industriei Metalurgice sau Agriculturii, personalul din cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică, proiectare și informatică, „personalul muncitor cu retribuții tarifare lunare mai mari de 2250 de lei,” adică vreo 325 de mii de salariați, au beneficat de majorarea salariilor.
Și tot în acea zi a fost majorată și baza de calcul pentru toate drepturile bănești ce se atribuie în funcție de retribuția tarifară, inclusiv drepturile de pensie.”, potrivit Europa Liberă. Măsura era prezentată, evident, drept o mare realizare a lui Nicolae Ceaușescu.
