Cu profundă tristețe, anunțăm plecarea dintre noi a Profesorului Lazăr Vlăsceanu, mentorul meu de doctorat. Este o pierdere imensă atât pentru mine, cât și pentru toți cei care l-au cunoscut și apreciat. A pierdut lupta cu boala, vineri seara, la Spitalul Floreasca, din Capitală.
Profesorul Vlăsceanu a fost o minte sclipitoare și a avut o capacitate intelectuală de o generozitate nemărginită, punând bazele unei școli de sociologie în România. A clădit și șlefuit destine cu puterea minții sale, împodobindu-le cu frumusețea sufletului său.
Școala românească pierde un pilon important, dar vor rămâne în urma sa scrierile, articolele, cărțile și memoria unui OM IMENS. Până în ultimele clipe din viață, a continuat să se gândească la mine și la progresul meu academic. Devotamentul său față de educație și față de studenții săi este un exemplu rar întâlnit și va rămâne mereu în amintirea mea.
Profesorul Vlăsceanu a fost un sociolog excepțional, cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile în fundamentarea școlii de sociologie din România. A fost un intelectual de o generozitate rar întâlnită, modelând și ghidând numeroase destine prin puterea gândirii sale și noblețea sufletului său. A obținut doctoratul în Sociologie la London University în 1976 și a fost profesor la Universitatea din București.
În cariera sa, profesorul Vlăsceanu a ocupat numeroase funcții de conducere, fiind inclusiv director adjunct al Centrului European UNESCO pentru Învățământul Superior (UNESCO-CEPES), și a fost membru al Consiliului General al CNATDCU. Printre lucrările sale valoroase se numără “Modernitatea românească” și “Universities and Reflexive Modernity”.
Lazăr Vlăsceanu a făcut parte din Comisia Prezidenţială pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, condusă de Mircea Miclea. În 2007, această comisie a publicat raportul “România educaţiei, România cercetării”, care a stat la baza Legii educației nr. 1/2011.
Pe lângă activitatea sa academică, a fost secretar de stat responsabil de dezvoltarea sistemului de învățământ superior și prorector în zona de management financiar al universității, gestionând servicii pentru studenți și elaborând programe de studiu.
Școala românească a pierdut un pilon important, dar moștenirea sa rămâne vie prin scrierile, articolele și cărțile sale. Rămas bun, stimate Domnule Profesor! Durerea și golul pe care le-ați lăsat în urmă vor fi greu de depășit. Dumnezeu să dea putere și alinare familiei, ca să treacă peste acest moment.
Odihnească-se în pace!
Cu respect și tristețe,Ana Maria Alessandra Păcuraru Dobra
