Alpinistul și activistul de mediu Alex Găvan, fondatorul proiectului „Aspretele Trăieşte”, trage un semnal de alarmă: salvarea speciei este o cursă contracronometru. Depistarea puietului în timpul acţiunilor de evaluare a efectivelor peştelui fosilă vie care trăieşte doar pe cursul superior al râului Vâlsan este esențială pentru supraviețuirea acesteia, atrage atenția Alex Găvan.
Specia, activă în special noaptea atunci când își caută hrana, este critic periclitată, deși întregul său areal se află sub protecția unei rezervații naturale și a unui sit Natura 2000. Ziua stă ascunsă sub bolovani, în ape repezi curgătoare. Vâlsanul este singurul râu de pe întreaga planetă unde acest pește încă se mai regăsește.
În perioada iunie-iulie o echipă de nouă ihtiologi efectuează pescuit ştiinţific la asprete, parte din etapa finală de evaluare a efectivelor speciei, activitate întinsă pe o perioadă de trei ani. În ultimele zile s-au identificat 55 de exemplare de asprete în şase staţii de pescuit ştiinţific, pe o lungime de râu de 16 kilometri, între satele argeşene Brădetu şi Vâlsăneşti.
Pe 27 iunie, în satul Muşăteşti, judeţul Argeş, s-a efectuat prima pescuire ştiinţifică pe timp de noapte pentru inventariere, de la descoperirea speciei în anul 1956, scopul fiind de a identifica puietul de asprete. Biologii Nagy Attila şi Mircea Mărginean au identificat cinci exemplare adulte, dar niciunul juvenil.
Pe 30 iunie, biologii Falka Istvan şi Arthur de Bruin au identificat, tot pe timp de noapte, alte două exemplare de asprete în râul Vâlsan, la Brădetu, fără a descoperi puiet.
Din datele asociaţiei reiese că în anul 2022 doar şase din cele 57 de exemplare găsite erau juvenile, iar în 2023 nu s-a găsit deloc puiet în cadrul acţiunilor de inventariere a speciei. În cadrul campaniei de pescuit ştiinţific din acest an, din cele 55 de exemplare identificate până în prezent, niciunul nu este puiet.
Deşi numărul de aspreţi găsiţi a crescut, per total, de la an la an, lipsa identificării până în prezent a puietului este extrem de îngrijorătoare. Dacă acest fapt va persista şi în anii următori, sunt riscuri mari ca aspretele să dispară pentru totdeauna. Exemplarele identificate până în prezent vor muri, în mod natural, în următorii patru-cinci ani, iar dacă nu mai sunt juvenili care să atingă maturitatea şi, astfel, să se poată reproduce, specia dispare.
Printre cauzele care contribuie la dispariţia puietului de asprete se numără spălările de fund ale lacului de acumulare Vâlsan, poluarea râului datorată staţiei de epurare de la Brădetu, lipsa canalizării din comunele Brăduleţ şi Muşăteşti, temperaturile ridicate din ultimii ani şi fragmentarea habitatului de către o serie de bariere artificiale aflate la Brădetu, dintre care, în prezent, unele nu își mai îndeplinesc funcția inițială pentru care au fost construite.
“Chiar este o cursă contracronometru pentru a salva aspretele, o cursă contracronometru ce nu poate fi câştigată fără existenţa unui râu curat şi sănătos, cu debit ecologic asigurat conform legii de către Hidroelectrica, un râu de care autorităţile locale să aibă grijă şi care să nu mai fie o groapă de gunoi, aşa cum se întâmplă în prezent. Altfel, pur şi simplu, va fi o crimă cu premeditare, iar aceste autorităţi nu vor mai putea să ridice din umeri şi să paseze responsabilitatea, aşa cum o fac acum. (…) Pentru că râul, apa, înseamnă Viaţă. Nu râul îl salvăm, salvând aspretele, ci pe noi înşine. Aspretele este doar o hârtie de turnesol care ne arată că dacă el trăieşte şi este în suficient de multe exemplare în râu, înseamnă că râul este bine. Adică noi toţi suntem bine”, spune conservaţionistul Alex Găvan, fondatorul proiectului “Aspretele Trăieşte”.
„Până în momentul de față, în cei trei ani de monitorizare a populației de asprete în cadrul cercetării noastre de evaluare a efectivelor speciei, am reușit să identificam doar 6 juvenili de asprete, și asta doar în 2022. Este foarte probabil ca exemplarele de juvenili să stea ascunse ziua sub pietre și să iasă doar noaptea în căutarea hranei, făcând aproape imposibilă identificarea lor pe timp de zi. Din acest motiv, am decis să efectuăm acțiuni de inventariere ale speciei și pe timp de noapte, chiar dacă acest lucru nu este o practică obișnuită în România.
În Ungaria, de exemplu, dar și în alte țări, este chiar obligatoriu ca anumite monitorizări de ihtiofaună, din anumite habitate acvatice, să fie făcute și noaptea. Foarte multe specii, cum este și aspretele, de altfel, sunt mult mai active noaptea ieșind, în căutarea hranei, din zonele adânci în zonele mai puțin adânci. Lipsa identificării juvenililor face să ne confruntăm cu o situație deosebit de îngrijorătoare. Una dintre cauze poate fi modul în care sunt evacuate sedimentele din Barajul Vâlsan. După spusele localnicilor, râul Vâlsan devine uneori negru din cauza operațiunilor de golire de fund, mod prin care se elimină o parte dintre sedimentele depuse în mod natural, în lacul de acumulare. În aceste perioade în care apa este foarte tulbure, iar condițiile din râu extrem de neprielnice, unele specii de pești, în căutarea oxigenului, sar din apă și ajung, incidental, pe mal. Mulți dintre acești pești sunt găsiți apoi morți pe malul râului”, spune Nagy Attila, ihtiolog, PhD, membru al echipei Aspretele Trăiește.
„Fragmentarea cursului Vâlsanului, și a râurilor, în general, este generată de trei categorii de bariere. Cele mai evidente sunt barierele fizice care, mai ales prin înălțimea lor, a grosimii mici a stratului de apă și a vitezei mari a curentului, nu permit speciilor de pești migratoare sau semi-migratoare să se deplaseze în amonte/aval. A doua categorie este reprezentată de barierele chimice generate de evacuarea apelor uzate direct în Vâlsan. Acestea, prin numărul și complexitatea compușilor chimici sunt mult mai anevoios de îndepărtat. Printre ele sunt apele slab tratate de către stația de epurare, evacuările de la gospodăriile riverane sau depozitele de gunoi animalier ce sunt spălate de precipitații. Nu în ultimul rând, un impact negativ major îl au și barierele termice care sunt generate de evacuarea de ape uzate ce pot produce șocuri insuportabile pentru anumite specii de pești. Aici mă refer, mai ales, la evacuările de reziduri de către povernile de țuică care nu respectă normele legale sau a creșterii temperaturii apei datorată tăierii vegetației de pe maluri”, spune Daniel Diaconu, conferențiar universitar, Facultatea de Geografie, Universitatea București, membru al echipei Aspretele Trăiește.
În timpul operațiunilor de inventariere a speciei de săptămâna trecută, echipa a documentat aspretele în imagini foto și video, în premieră absolută, pe timp de noapte, în habitatul său natural. Anterior, în octombrie 2020, membrii echipei Aspretele Trăiește, ihtiologii Andrei Togor și Marcus Drimbea, au realizat primele imagini foto și video realizate vreodată cu aspretele în sălbăticie.
De asemenea, în contextul adoptării de către UE în data de 17 iunie a legii restaurării naturii, Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a efectuat o vizită de lucru pe Valea Vâlsanului și a vizitat joi, 27 iunie, puncte cheie din cadrul proiectului Aspretele Trăiește.
Datele oficiale ale Ministerului Mediului înainte de 2019, anul în care a debutat proiectul, estimau populaţia de asprete ca fiind între 10 şi 15 exemplare. În 2020, echipa a identificat 12 exemplare, în 2021 – 10 exemplare, iar apoi, în urma cercetărilor sprijinite de către MBZ Species Conservation Fund, s-a ajuns la 57 de exemplare identificate în 2022 şi 153 în 2023.
Arealul său a fost extins de la doar un kilometru pe o lungime de 16 kilometri a râului Vâlsan, între localităţile Brădetu şi Vâlsăneşti.
Salvarea aspretelui de la extincţie se sprijină pe patru piloni: crearea Sanctuarului aspretelui pe malul râului Vâlsan, la Galeşu – bază de cercetare şi înmulţire a speciei în captivitate; reconstrucţia ecologică a râului Vâlsan, urmată de cea a râului Argeş şi a râului Doamnei, în vederea reintroducerii aspretelui în arealul său istoric; susţinere fermă şi eficientă pentru cauza aspretelui; educarea continuă, implicarea şi împuternicirea comunităţilor locale.
Proiectul Aspretele Trăieşte este iniţiat şi desfăşurat de către Fundaţia Alex Găvan, având ca partener strategic Fauna & Flora International.
