Strategia de dezvoltare a industriei de apărare din România pentru perioada 2024 – 2030 se conturează în contextul conflictului de la granițe dintre Ucraina și Rusia și va fi aliniată cu direcțiile strategice stabilite de Uniunea Europeană și Statele Unite, conform documentului elaborat de specialiști din mi multe ministere.
Conform documentului, analizat de economedia, există 12 puncte esențiale pe care țara noastră ar trebui să le urmeze, dar provocările sunt imense, deoarece este necesară reconstrucția unor sectoare care fie au dispărut, fie au suspendat producția.
Ca prioritate zero, trebui reluată fabricarea de pulberi cu bază simplă, dublă, triplă și sferică și dezvoltarea capacităților pentru producerea de explozivi brizanţi (TNT, RDX, PETN), a pulberilor necesare producerii de combustibil pentru rachete reluarea fabricației de capse detonante, de inițiere și alte elemente pirotehnice, plus asigurarea pe plan intern a principalelor materii prime (ex. nitroceluloza etc.) necesare fabricării pulberii pentru muniție.
În plus, trecerea armamentului la standard NATO trebuie efectuată în totalitate până în 2030, pentru că mare parte din dotările Armatei reprezintă încă echipament pe vechiul model sovietic.
Iată obiectivele Apărării, dincolo de cele legate de asigurarea producției de pulberi:
Transformarea și revitalizarea capacităților de fabricare a armamentului de infanterie și a aparaturii optoelectronice în așa fel încât să se asigure tranziția de la armamentul individual existent la cel standard NATO.Transformarea și revitalizarea capacităţilor de producţie a munițiilor, cu accent pe omologarea celor standard NATO necesare noilor mijloace de luptă intrate/care urmează să intre în dotarea MApN; dezvoltarea de noi capabilități privind muniția de artilerie la standarde NATO pentru toate tipurile de armamente și rachete, omologarea munițiilor standard NATO pentru armamentul de infanterie.Transformarea și revitalizarea tuturor capacităților de producție ale operatorilor economici de stat din domeniul aerospațial și naval și susținerea dezvoltării operatorilor cu capital privat.Transformarea și revitalizarea capacităților de producție care pot asigura executarea lucrărilor de mentenanță pentru refacerea stării tehnice a echipamentelor militare, pe timp de pace și pe timp de război, cât și modernizarea acestora.Revitalizarea capacităților de fabricare în domeniul autovehiculelor militare pentru a putea asigura producția, integrarea, testarea și mentenanța în țară a tuturor automobilelor și a autospecialelor realizate pe șasiul acestora.Susținerea dezvoltării capacităților existente la operatorii economici români în vederea realizării și integrării sistemelor de comunicații și informatică, de comandă-control și a realizării de software destinat domeniului apărării și securității naționale.Susținerea dezvoltării antreprenoriatului și a întreprinderilor mici și mijlocii care să participe la realizarea de produse militare inovative, în special în domeniul electronicii, comunicațiilor, senzorilor, radarelor, vehiculelor autonome de luptă, echipamentelor de protecție ș.a. dar și la refacerea lanțurilor de aprovizionare a marilor operatori economici din industria națională de apărare.Asigurarea și întărirea rezilienței României în situații de criză și reducerea dependenței față de furnizorii de materii prime și furnituri din afara spațiului UE și NATO, prin investiții realizate de către statul român în capacitățile de producție din domeniul industriei naționale de apărare atât pentru produse militare, cât și pentru cele cu dublă utilizare.Atragerea de investiții străine și crearea de societăți mixte, cu sau fără personalitate juridică, cu investitori strategici din state membre UE, NATO și/sau a unor state cu care România are încheiate parteneriate strategice în domeniul apărării și industriei de apărare.Crearea unui cluster în parteneriat public-privat în zone de excelență științifică ca și premisă pentru dezvoltarea cercetarii-inovării și producției de echipamente militare și dual-use pe teritoriul României contribuind astfel la crearea unei componente militare economice care sa asigure baza pentru protejarea intereselor naționale și reducerea dependenței de surse externe.
În ceea ce privește analiza SWOT, care pune sub lupă punctele tari, dar și punctele slabe ale industriei de apărare românești, se poate remarca că avem mai multe puncte slabe decât avantaje.
Punctele forte ar fi tradiția industriei de profil, existența forței de muncă calificate și accesul direct la rute de transport multimodal.
La puncte slabe, avem o uzură tehnică și morală a echipamentelor, o lipsă cronică de investiții în domeniu, timp de mulți ani, inexistența unor facilități fiscale pentru investițiile din industria de apărare, inexistența fondurilor europene în acest domeniu, dependența de importuri prin dispariția unor colaboratori pe orizontală din industria națională de apărare, deprofesionalizarea accentuată și lipsa forței de muncă, inexistența unui cadru de organizare și coordonare unitară, la nivel național, Posibila intrare în insolvență a unor societăți din cauza datoriilor istorice acumulate.
