Părintele Ciprian Mera, starețul Schitului Zimbru din județul Neamț, a încetat din viață la vârsta de 44 de ani, lăsând în urmă o comunitate profund îndurerată.
De la vârsta de 15 ani, Părintele Ciprian și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și a fost implicat activ în proiecte de reabilitare și înfrumusețare a schitului. Trupul său neînsuflețit a fost depus la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” de la Mănăstirea Giurgeni, urmând ca înmormântarea să aibă loc pe 21 august.
Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
Într-un mesaj de adâncă tristețe, Înaltpreasfințitul Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a exprimat compasiunea sa față de trecerea în neființă a Părintelui Ciprian Mera: „Cu profundă durere am aflat despre plecarea la cele veșnice a ieromonahului Ciprian Mera, starețul Schitului Zimbru. Părintele Ciprian a fost un misionar deosebit, un om de o rară calitate sufletească, care și-a dedicat viața reabilitării și înfrumusețării Schitului Zimbru, precum și susținerii activității pastorale în comunitatea locală. Îi vom păstra mereu amintirea vie și ne rugăm ca sufletul său să fie primit în Împărăția Cerurilor. Dumnezeu să-l odihnească!”
O viață de slujire și nevoință
Născut pe 14 noiembrie 1979, în localitatea Piscu Rusului, județul Iași, Părintele Ciprian a fost unul dintre cei cinci copii ai familiei Costache și Ana Mera. A urmat cursurile școlii generale și profesionale în Dagâța, după care s-a înscris la Liceul Teologic „Episcop Melchisedec” din Roman, absolvind în 2010.
La doar 15 ani, a intrat ca frate în obștea Mănăstirii Bistrița, iar în 2005 a fost tuns în monahism la Mănăstirea „Schimbarea la Față” din Berzunți, păstrând numele de Ciprian. În același an, a fost hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah de către Preasfințitul Ioachim Băcăuanul. Din 9 aprilie 2005, a fost numit egumen al Schitului Zimbru, o demnitate pe care a păstrat-o până la trecerea sa la cele veșnice, pe 18 august 2024.
Părintele Ciprian a fost un sprijin pentru mulți, nu doar prin activitatea sa liturgică, dar și prin participarea la slujbele din bisericile din jurul schitului, fiind mereu alături de cei aflați în suferință. Viața sa, marcată de rugăciune și devotament, rămâne un exemplu de sfințenie și dăruire pentru toți cei care l-au cunoscut.
Trecerea sa la Domnul a lăsat o mare tristețe în comunitatea pe care a slujit-o cu atâta dragoste. Membrii cinului monahal din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, alături de credincioși, se roagă pentru odihna sufletului său și îi păstrează vie amintirea.
