În universul popular, imaginea haitei de lupi a fost mereu legată de ideea unui lider dominant și puternic, cunoscut sub numele de „mascul alfa”. Totuși, cercetările recente au adus în discuție faptul că acest concept iconic este mai degrabă rezultatul unei construcții culturale decât a unei realități observate în comportamentul lupilor în sălbăticie.
Oamenii de știință care s-au dedicat studiului haitelor de lupi au evidențiat o altă versiune a termenului de lider, care se distanțează de ideea tradițională de putere și dominație.
Spre deosebire de părerea larg răspândită, haitele de lupi nu funcționează într-o structură ierarhică rigidă condusă de un mascul alfa. Potrivit cercetătorilor, în mediul sălbatic, haitele sunt de fapt grupuri familiale compuse din părinți și puii lor.
În natură, haitele de lupi sunt conduse de perechea dominantă, care sunt pur și simplu părinții celorlalți membri ai haitei. Contrar ideii că lupii se luptă pentru a deveni alfa, în mediul sălbatic, competiția pentru statutul dominant este rară. Conform cercetătorului L. David Mech, părinții exemplarelor din haite sunt cei responsabili pentru conducerea grupului, iar conflictele pentru dominanță sunt rare.
Drogul preferat al lui Adrian Năstase. Fostul premier a răspuns cu sinceritate întrebărilor unui test fulger. A dezvăluit și înjurătura sa preferată Conform cercetătorului, haitele de lupi ar trebui privite ca unități familiale cooperante, nu ca organizații conduse de un mascul dominant cu o haită numerosă.
Dar Mech nu este singurul care a pus sub semnul întrebării conceptul de mascul alfa.
Frans de Waal, primatolog și etolog olandez, a argumentat în numeroase lucrări că comportamentul social al animalelor este mult mai complex decât simplul concept de “mascul alfa”. De Waal a demonstrat că interacțiunile între membrii unei grupuri de animale sunt mult mai subtile și interconectate decât presupunerea simplistă a existenței unui singur lider dominant.
Rebecca Sear, antropolog și profesor la London School of Hygiene & Tropical Medicine, a susținut că ideea de “mascul alfa” este o generalizare falsă și periculos de limitată a diversității comportamentale umane. Sear argumentează că conceptul de “mascul alfa” ignoră variația și flexibilitatea comportamentului uman dincolo de simpla ierarhie socială.
Frans Johansson, autor și om de afaceri suedez, a criticat puternic mitul “masculului alfa” în lucrarea sa “The Medici Effect”, argumentând că inovația și reușita sunt adesea rezultatul colaborării și diversității, nu al dominanței masculine.
Ce salariu primește un tânăr fără Bacalaureat la primul loc de muncă. Mulți care au muncit o viață întreagă au un venit lunar mai micDe unde a apărut, de fapt, conceptul de mascul alfa?
Conceptul de “mascul alfa” a căpătat popularitate datorită studiilor comportamentului lupilor în captivitate, în special datorită cercetărilor lui Rudolf Schenkel din anii 1940. Cercetătorul a observat că lupul și lupoaica cu cel mai înalt statut formau un cuplu și că ierarhia în haite putea fi schimbată. De asemenea, el a remarcat că, în mediul sălbatic, haitele erau adesea compuse din părinții și descendenții lor, însă această informație nu a fost considerată relevantă la acea vreme.
Conceptul a fost preluat de subcultura „maeștrilor seducției”, care a câștigat popularitate în special printre tinerii care caută modalități de a-și îmbunătăți abilitățile de interacțiune socială și atracție romantică. Această subcultură se bazează adesea pe concepte precum “mascul alfa”, care se referă la o figură masculină dominantă, încrezătoare și atrăgătoare, capabilă să cucerească femeile cu ușurință. În cadrul acesteia, noțiunea de „mascul alfa” este transformată într-un ideal pe care bărbații ar trebui să aspire să-l atingă. Cei care se identifică cu acest tip de masculinitate văd atracția sexuală ca pe un joc de putere, unde succesul este măsurat prin numărul de cuceriri romantice și prin abilitatea de a controla dinamica relațiilor.
