Un nou studiu dezvăluie că europenii au consumat cocaină cu aproape două secole mai devreme decât se credea inițial. Arheologii au descoperit urme de cocaină în țesutul cerebral mumificat a două persoane îngropate într-o criptă din Ospedale Maggiore, un spital de pionierat din Milano, care îngrijea săracii. Aceste urme datează din secolul al XVII-lea, cu mult înainte ca folosirea frunzelor de coca din America de Sud să fie documentată în Europa. Ce au descoperit cercetătorii
Cercetătorii au examinat țesutul cerebral a nouă indivizi îngropați în criptă și au efectuat analize toxicologice folosind spectrometria de masă, identificând trei molecule-cheie: cocaină, higrină și benzoilecgonină. Prezența higrinei indică faptul că frunzele de coca au fost mestecate, o practică care era comună printre populațiile indigene din America de Sud.
Frunzele de coca, cunoscute pentru efectele lor energizante și medicinale, erau folosite de incași pentru a alunga foamea și setea, pentru a trata diverse afecțiuni și pentru a induce un sentiment de bunăstare. Conchistadorii spanioli au descoperit beneficiile frunzelor de coca în timpul invaziilor lor în America de Sud, dar inițial au păstrat acest secret, concentrându-se pe exportul altor resurse valoroase, precum aurul și argintul.
Cu toate acestea, dovezile recente sugerează că planta de coca a ajuns în Europa mai devreme decât se credea. Datarea cu radiocarbon a demonstrat că indivizii studiați au trăit acum aproximativ 350 de ani. Deși nu există înregistrări medicale care să ateste utilizarea cocainei în acea perioadă, cercetătorii cred că frunzele de coca au fost folosite fie pentru recreație, fie pentru automedicație.
Această descoperire schimbă perspectiva asupra momentului în care cocaina a ajuns în Europa și ridică întrebări cu privire la modul în care planta a fost adusă pe continent. În secolele următoare, cocaina a devenit larg răspândită și, în final, o substanță de abuz, responsabilă pentru numeroase decese prin supradoză în secolul XX.
