Investiție de un miliard de euro a fost lăsată să fie furată bucată cu bucată. Barajul Suhurlui, construcție menită să apere localitățile din județul Galați a ajuns o ruină, chiar dacă a fost construit în mare parte în perioada comunistă. Barajul are două întrebuințări, apărarea localnicilor din apropiere de dezastre, dar și irigarea a peste o mie de hectare de teren.
Inundațiile din ultimele zile au scos la iveală nepăsarea autorităților de a preveni posibile dezastre. Localitățile din nord-ul județului Galați au fost măturate de apă pentru că în zonă nu au fost construite diguri, iar cel ridicat în perioada comunistă a fost abandonat. În acestă situație se află Barajul Suhurlui, care nu a fost finalizat în 30 de ani, chiar dacă zona a fost distrusă de mai multe ori de viituri.
Barajul Suhurlui, oferă astăzi imaginea unui peisaj sinistru, urmarea unei calamităţi cu o forţă de neimaginat. Pe şoseaua dinspre Pechea, zona este anunţată de cei câţiva kilometri ai traseelor de transport a energiei electrice, din care au mai rămas doar stâlpii de beton de pe care atârnă capetele cablurilor furate. În zona şantierului au rămas mii de metri pătraţi de dreptunghiuri de beton, pardoselile unor clădiri care au dispărut de mult, luate parcă de o viitură uriaşă care a măturat zona. Prin crăpăturile betonului cresc buruieni. A mai rămas staţia de pompare, cu conducte imense, prea mari şi prea grele pentru a putea fi tăiate şi cărate cu cârca sau căruţa. Celelalte ţevi, mai mici, au fost dezgropate, tăiate, furate. Au rămas aproape întregi electropompele ale căror corpuri din metal masiv nu au putut fi furate. Blocuri de beton cu înălţimea unei clădiri cu câteva etaje s-au rupt de restul construcţiei.
Construirea barajului de la Suhurlui a început în 1975 și a fost evaluată la un miliard de dolari. Lacul trebuia să aibă o suprafaţă de 1.000 ha şi o adâncime de 50 de metri, asigurând irigarea unei suprafeţe agricole de 60.000 de hectare. Imensa cantitate de apă adusă până aici din Dunăre, prin Canalul Magistral Lunca şi alte câteva zeci de kilometri de conducte trebuia să fie zăgăzuită de un baraj de peste 50 de milioane de metri cubi de pământ. Pentru căratul pământului şi construirea barajului au fost aduse peste 1.000 de utilaje, dar cum volumul lucrărilor era foarte mare, pentru căratul pământului a fost construită şi o cale ferată locală.
În 1990, guvernul condus de Petre Roman a închis şantierul. Nu a fost oprit din cauza lipsei de bani, ci de aversiunea care funcţiona la începutul lui 1990 faţă de investiţiile megalomanice ale lui Ceauşescu.
Ministrul Mediului a anunțat că acest proiect va fi reluat, iar el ar trebui să fie gata într-un an.Mircea Fechet a precizat că a dispus colegilor să să regândească întregul proiect, pentru ca funcția principală să fie protejarea localităților devastate de inundații.
