O româncă stabilită în Londra a povestit pentru The Telegraph cum este să lucrezi ca șofer de autobuz, într-o meserie dominată de bărbați. Ea spune că, deși a pornit dintr-o țară străină, colegii săi au primit-o cu brațele deschise și nu s-a simțit niciodată discriminată. În plus, condițiile de muncă și salariul au fost elemente decisive care au determinat-o să îmbrățișeze această carieră. Viața în Anglia și decizia de a schimba profesia
„Am ajuns în Marea Britanie la vârsta de 22 de ani și am lucrat mai mulți ani în domeniul ospitalității. De-a lungul timpului, am simțit nevoia de o schimbare și, înainte să împlinesc 40 de ani, am decis să devin șoferiță de autobuz. Până atunci, lucrasem într-o brutărie, dar munca era solicitantă și nu îmi oferea flexibilitatea de care aveam nevoie pentru a-mi crește fiica,” a povestit ea.
Românca spune că, deși mereu a fost pasionată de condus, gândul de a deveni șofer de autobuz o speria. Meseria era percepută ca fiind una pentru bărbați, iar ea nu cunoștea multe femei care să ocupe acest post. Totuși, un prieten care lucra deja ca șofer de autobuz a fost cel care a convins-o să încerce. “Ani de zile, prietenul meu mi-a tot vorbit despre avantajele acestei meserii, și într-un final am decis să dau curs ideii.”
Pentru a deveni șofer de autobuz în Londra, ea a urmat un curs de formare specializat, denumit PCV, conform standardelor Agenției pentru Conducători Auto și Vehicule. Programul a durat aproximativ cinci luni, la finalul cărora a trecut cu brio examenul de patru ore, atât la proba teoretică, cât și la cea practică.
“Condusul pe străzile înguste ale orașului este o provocare, mai ales atunci când trebuie să manevrez autobuzul printre mașinile parcate de-o parte și de alta a drumului. În timpul instruirii, mă întrebam cum voi reuși să fac asta, dar cu timpul am prins încredere. Partea bună este că, pe toată perioada cursului, am fost plătită,” a explicat ea.
Salariul primit de româncă peste hotare
În prezent, ea câștigă aproximativ 33.000 de lire pe an, lucrând cinci zile pe săptămână. “Pe lângă salariu, există și oportunități pentru ore suplimentare, iar tarifele sunt mai mari pentru turele de noapte sau cele din zori,” a adăugat. Românca menționează că programul de lucru este stabilit cu șase luni în avans, lucru care îi permite să își organizeze viața de familie împreună cu partenerul său, care lucrează, de asemenea, în ture.
Munca de șofer de autobuz vine și cu provocări. Românca povestește că uneori pasagerii se enervează atunci când autobuzul întârzie sau când nu mai este loc în vehicul. “Avem un buton pe care îl putem apăsa atunci când un pasager refuză să plătească. Nu insistăm să îi dăm jos din autobuz, ci lăsăm această responsabilitate controlorilor de bilete care vin la fața locului.”
Deși a avut momente în care s-a temut că ar putea fi urmărită de persoane nemulțumite după terminarea turei, spune că, din fericire, nu s-a întâmplat niciodată așa ceva.
Satisfacția de la locul de muncă
În ceea ce privește integrarea într-o meserie dominată de bărbați, românca afirmă că s-a simțit mereu respectată de colegi. “M-am temut că voi fi tratată diferit pentru că sunt femeie, dar îngrijorările mele au dispărut rapid. Colegii de la garaj sunt ca o familie pentru mine, iar uneori rămânem chiar și 20 de minute după tură să discutăm în sala de odihnă,” a spus ea.
Unul dintre cele mai dificile momente din cariera ei a fost în timpul pandemiei de Covid-19. “A fost o perioadă grea pentru noi toți. A trebuit să purtăm mască toată ziua, iar pasagerii trebuiau să păstreze distanța socială, lucru care nu era deloc ușor de gestionat.”
Cu toate acestea, românca își exprimă mulțumirea pentru oportunitatea de a-și îmbunătăți viața și de a avea un loc de muncă stabil și bine plătit. “Mă bucur că am luat această decizie. Îmi place să conduc și să interacționez cu oamenii. Am chiar și pasageri cu deficiențe de auz, așa că am învățat limbajul semnelor pentru a putea comunica mai bine cu ei,” a conchis ea.
