În istoria tumultoasă a României, figura lui Nicolae Ceaușescu rămâne una controversată, iar întreaga sa „domnie” este marcată de scandaluri, represiune și regimul totalitar. Cu toate acestea, puțini cunosc aspecte mai puțin știute despre viața personală a liderului comunist, inclusiv acuzațiile privind posibilele sale relații homosexuale.
Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica și Dimităr Ganev au fost membri ai comisiei stabilită să evalueze „decăderea morală“ a deținuților politici. Se spune că Chivu Stoica a plătit cu viața pentru a ascunde un secret rușinos. Există zvonuri conform cărora Nicolae Ceaușescu ar fi fost influențat în închisoare de un anume Șmil Marcovici. De asemenea, susținătorii relațiilor între bărbați au fost subiecți ai unor anchete riguroase.
Atât Gheorghiu-Dej, cât și Ceaușescu au avut ca scop să scrie o istorie a Partidului Comunist din România, însă niciunul dintre ei nu a reușit să finalizeze acest proiect. Autobiografiile detaliate ale foștilor membri ilegaliști evidențiau episoade dificile sau imposibile de integrat într-o narațiune idealizată a revoluției proletare din țară. Din manuscrisele solicitate de Ceaușescu, un exemplar al autobiografiei lui Chivu Stoica, care nu a fost publicat, a fost păstrat de soția sa. Maria Manolescu-Chivu este convinsă că moartea soțului ei a fost cauzată de dorința lui Ceaușescu de a elimina ultimul martor al „episodului homosexualității” din închisoarea Doftana, scrie Historia.
Se poate mai rău ca în Cluj: O garsonieră de numai 8 metri pătrați a fost scoasă la închiriere pentru 600 de euro pe lună Autobiografia lui Chivu Stoica, scrisă la începutul anilor ’70, cu naraţiunea întreruptă la anul 1945, există un fragment controversat:
„Tot la Doftana, din procesul Anei Pauker, a fost şi un tovarăş Marcovici care era membru al Biroului Politic şi secretar al CC. Un om vechi în partid şi-n mişcarea revoluţionară. El a avut o comportare bună tot timpul cât a fost teroare şi regimul de distrugere la Doftana, dar după cucerirea regimului (politic pentru deţinuţi, n.n.), fiind bătrân, nu participa la viaţa de partid, la viaţa de colectiv, la munca politică, culturală, educativă, venea din când în când şi ţinea câte o prelegere – era de altfel un om pregătit şi cu mare experienţă – pentru că era mai bătrân am găsit cu cale să-i dăm pe cineva pentru a-i curăţa celula şi a-i face ordine, cu acest scop am însărcinat pe un tovarăş, al cărui nume nu-l mai reţin, croitor era de meserie.
După puţin timp am aflat că a fost văzut de alţi tovarăşi, fiind vizeta de la celulă deschisă puţin, că practica perversităţi. Marcovici obişnuia să aibă relaţii îndeosebi cu tovarăşi tineri, printre care Anghel, Sor şi alţii (subliniat în text, n.n.). La anchetă a confirmat şi el şi atunci s-au luat măsuri atât din Doftana cât şi de către conducerea partidului să fie scos din partid. El moare la cutremur sub dărâmături. Pentru cercetarea cazului s-a numit o comisie de anchetă din care făcea parte Ganev, Dej şi Chivu, situaţia lui am prelucrat-o în organizaţia de partid, căci el căuta să atragă o serie de tineri care erau acolo, vroia să-i strângă într-un cerc. Probabil că la el era un vechi obicei, o decădere morală. S-a lichidat cu totul după prelucrarea acestor fapte”.
După anul 1990, în cadrul unui interviu televizat, Titus Popovici, unul dintre scriitorii aflați în cercul demnitarilor comuniști, a descris acea relație ca fiind una sigură. Pentru a clarifica această enigmă, l-am căutat și am avut ocazia să discut cu Pavel Câmpeanu. În 2002, fostul său camarad de detenție al lui Ceaușescu, Gheorghiu-Dej și ceilalți deținuți de la Doftana în penitenciarul din Caransebeș, a confirmat autenticitatea acelui episod.
„Nu Dej fusese partenerul lui Ceauşescu, ci un anume Marcovici”, a precizat însă Pavel Câmpeanu, după informaţii din surse primare.Dimpotrivă, „Bătrânul”, cum era Dej poreclit, îi sfătuia pe tineri „să nu cadă în murdăria ce după-aceea le-ar otrăvi viaţa”. Şi o făcea cu tact de mare pedagog, povestea Câmpeanu. Mi-a relatat în acest sens şi o întâmplare personală. Era bolnav, la infirmeria din Caransebeş şi vorbea, în şoaptă, cu prietenul ce i se aşezase pe pat. Văzându-i aşa, „Bătrânului” i-a părut apropierea prea tandră. Atunci i-a avertizat pe tineri asupra capcanelor vieţii de închisoare. Precizarea lui Pavel Câmpeanu asupra corupătorului Şmil Marcovici a primit confirmarea din autobiografia lui Chivu Stoica menţionată anterior.
