Pe măsură ce oamenii părăsesc anumite regiuni ale globului, natura preia controlul, transformând spații care altădată erau centre de viață în peisaje uitate, dominate de plante și animale. Satele abandonate din Bulgaria sunt un exemplu elocvent al modului în care lumea continuă să existe în absența locuitorilor săi, iar Tyurkmen, un mic sat din centrul Bulgariei, ilustrează perfect acest fenomen. Un sat în declin: povestea Tyurkmen
Odată o comunitate prosperă, cu peste 1.200 de locuitori, Tyurkmen a devenit astăzi un loc aproape pustiu, cu mai puțin de 200 de locuitori. Abandonul a început la periferie, iar semnele decăderii sunt vizibile peste tot. Clădirile școlare au fost închise, magazinul alimentar a dispărut, iar pompele benzinăriei sunt acoperite de liane care au pătruns până la acoperiș, determinând prăbușirea acestuia.
În sat, oficiul poștal, gestionat de Dimitrinka Dimcheva, rămâne una dintre ultimele legături cu civilizația, funcționând doar două zile pe săptămână. „Odată, aici erau nunți, dansuri populare, chiar și volei. Acum, viața din sate moare,” povestește aceasta cu nostalgie.
Bulgaria: o țară a satelor părăsite
După căderea comunismului, migrarea masivă către orașe a golit mii de sate bulgare. Recensământul din 2021 arată că aproape 300 de sate sunt complet abandonate, iar alte 1.000 au mai puțin de 30 de locuitori, majoritatea persoane vârstnice. Populația Bulgariei a scăzut dramatic în ultimele decenii, de la 9 milioane în 1989 la sub 6,5 milioane, una dintre cele mai drastice scăderi pe timp de pace.
Această depopulare reflectă un fenomen global. În prezent, peste jumătate din populația lumii locuiește în zone urbane, iar până în 2050, se preconizează că această proporție va crește la 70%.
Ce se întâmplă cu terenurile abandonate?
De-a lungul anilor, suprafețe vaste au fost părăsite, iar natura a început să revină la viață. Cercetătorii estimează că, din anii 1950, aproximativ 400 de milioane de hectare de terenuri au fost abandonate la nivel global – o suprafață comparabilă cu cea a Uniunii Europene. În SUA, 30 de milioane de hectare de teren agricol au fost lăsate în paragină din anii 1980.
Pe aceste terenuri, transformările sunt diverse. În Polonia, terenurile abandonate au fost invadate de specii invazive, precum goldenrodul canadian, care a colonizat 75% din suprafețele agricole neutilizate. În Bulgaria, copacul Ailanthus altissima, originar din China, reprezintă o amenințare majoră, formând monoculturi ce sufocă biodiversitatea și creează așa-numitele „deșerturi biologice.”
Terenurile părăsite ridică întrebări esențiale despre viitorul ecologic al planetei. Unele ecosisteme reușesc să se regenereze și să devină refugii pentru biodiversitate, dar acest proces este adesea lent și imprevizibil. Pădurile, de exemplu, pot reveni pe aceste terenuri doar în decenii sau chiar secole, iar uneori succesiunea naturală este blocată de monoculturi invazive.
Pe de altă parte, zonele deschise lăsate în urma agriculturii sunt vitale pentru specii precum rândunelele, fluturii și alte insecte polenizatoare, care prosperă în habitatele bogate în lumină. Aceste ecosisteme pot susține biodiversitatea chiar mai mult decât pădurile, însă sunt amenințate de uniformitatea speciilor invazive.
Un experiment global fără precedent
Fenomenul abandonului uman este un proces în desfășurare, ce reflectă atât provocările demografice, cât și schimbările climatice. Profesorul He Yin de la Kent State University afirmă: „Abandonul este un fenomen despre care se vorbește prea puțin. Este un proces tăcut, dar cu un impact enorm.”
Pe măsură ce natura recâștigă teren, aceste spații devin un laborator viu pentru a înțelege modul în care ecosistemele pot renaște în absența intervenției umane. În acest context, abandonul nu este doar o poveste a pierderii, ci și a unei noi șanse pentru natură.
