Soții Nicolae și Elena Ceaușescu se bucurau de mese îmbelșugate și tradiționale de Crăciun, care reflectau atât luxul regimului lor, cât și dragostea pentru preparatele românești. În timp ce majoritatea românilor își imaginau cu greu mesele de sărbători, cei doi lideri se răsfățau cu bucate alese, pregătite cu grijă și măiestrie, pentru a impresiona atât familia, cât și invitații. Meniul festiv: Tradiție românească și preparate preferate
Chiar dacă aveau acces la cele mai rafinate delicatese, Nicolae și Elena Ceaușescu preferau să păstreze mesele de Crăciun ancorate în tradiția culinară românească. Conform Mihaelei Ceaușescu, fiica fratelui lui Marin Ceaușescu, meniul festiv includea întotdeauna preparate de bază precum sarmale, pui la ceaun, piftie și salată de boeuf. Aceste mâncăruri erau esențiale pentru masa de Crăciun, iar lipsa lor ar fi fost de neconceput.
Mesele erau organizate cu o atenție deosebită la detalii, Elena Ceaușescu având un rol activ în coordonarea bucătarilor pentru ca fiecare element al festivității să fie perfect. Astfel, mesele de sărbători deveneau un simbol al opulenței și organizării precise, reflectând statutul lor de lideri ai țării.
Preparatele favorite ale Ceaușeștilor
Deși aveau posibilitatea de a servi cele mai sofisticate preparate din întreaga lume, soții Ceaușescu își găseau plăcerea în mâncărurile tradiționale. Nicolae Ceaușescu, cunoscut pentru pasiunea sa pentru mâncărurile din pește, savura ciorba de pește, saramura sau plachia, dar marea sa iubire rămâneau sarmalele, un simbol al ospitalității românești. La băuturi, fostul lider prefera vinul alb și țuica de prună fiartă și îndulcită, în timp ce Elena Ceaușescu opta pentru băuturi dulci, cu un conținut mai scăzut de alcool.
Meniul de Crăciun era similar și la alte sărbători importante, iar preferințele culinare ale celor doi se aliniau cu simplitatea și autenticitatea tradițiilor românești.
Chiar și în mijlocul unui regim de lux, mesele de Crăciun ale soților Ceaușescu nu erau dominate de preparate internaționale sofisticate, ci de bogăția rețetelor tradiționale românești. Această alegere reflecta dorința lor de a păstra legătura cu tradițiile autohtone, chiar și în contextul opulenței regimului.
În contrast cu penuria de alimente cu care se confrunta majoritatea populației, mesele festive de la reședința Ceaușeștilor erau o manifestare a stilului lor de viață privilegiat, subliniind discrepanțele între elitele politice și cetățenii de rând.
