În urmă cu un secol, calmantele bazate pe radiu erau extrem de populare, pentru că aveau un efect garantat. După 100 de ani, știm că a fost una dintre cele mai proaste idei, dintr-o multitudine de motive, de la proprietățile sale radioactive până la capacitatea sa de a descompune celulele.
În America anilor ’20 ai secolului trecut, Radithor, adică radiu dizolvat în apă și vândut pe post de tonic, era extrem de popular.
O vedetă a lumii mondene l-a promovat cu entuzism, folosindu-l pentru a-și vindeca brațul afectat de o căzătură din tren, scrie LadBible.
Crezând că i-a făcut bine, bărbatul a continuat să bea tonicul, ajungând să consume 3 sticle pe zi și asta timp de doi ani. Bârfele spun că efectul urmărit era cel de stimulent sexual, în condițiile în care Eben Byers trebuia să-și mențină renumele de crai.
În primii doi ani, Byers a fost mulțumit de efectele Radithorului, dar lucrurile aveau să se schimbe rapid. După ce s-a îmbolnăvit grav, a mărit doza de lichid toxic, fără să realizeze că acesta era cauza, nu leacul pentru problemele sale.
Eben Byers (GL Archive / Alamy Stock Photo)
Așa se face că a continuat să piardă în greutate, să aibă dureri insuportabile în maxilar și sinusuri inflamate. În cele din urmă, și-a pierdut dinții, iar oasele maxilarului au început să se dezintegreze.
Avocatul lui Byers a relatat că în ultima fază „abia putea să vorbească. Capul îi era învelit în bandaje. A suferit două operații și întregul maxilar superior, cu excepția a doi dinți, precum și cea mai mare parte a maxilarului inferior, i-au fost îndepărtate.
O publicație științifică serioasă a acelor vremuri a scris că în corpul lui Byers s-a descoperit „cea mai mare cantitate de radiu găsită vreodată la o ființă umană – suficient pentru a ucide trei bărbați”, iar nou înființata Agenție americană a Medicamentului FDA a eliminat radiul din lista componentelor medicamentoase.
Legenda spune că după 20 de ani, când trupul bărbatului a fost exhumat pentru noi cercetări, cadavrul era „încă fierbinte”.
