Comuniștii le-au luat tot, până și pielea de pe ei, însă un singur lucru nu au putut lua: Credința în Dumnezeu! Trăim zile istorice pentru credința ortodoxă! De zeci de ani românii așteaptă ca sfinții închisorilor, cei mai mari mărturisitori ai credinței din secolul trecut, să fie canonizați. Acest lucru s-a întâmplat. O parte dintre ei, 16 la număr, au intrat în calendarul ortodox. Printre ei și cei mai iubiți părinți care au făcut minuni, atât cât erau în viață, cât și după. Vorbim de părinții Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Ilie Lăcătușu, Ilarion Felea, Constantin Sârbu și nu în ultimul rând părintele Dumitru Stăniloaie.
În România comunistă bisericile erau în temnițe, acolo unde mii de creștini au fost închiși pentru că nu au renunțat nici măcar pentru o secundă la credinta crestin ortodoxă. Pereții penitenciarelor au auzit miliaone de rugăciuni și au văzut sute de minuni. Asta însa, sfinții închisorilor strâng zilnic zeci de oameni care vin să se roage la ei cum este și cazul parintelui Ilie Lăcătușu, care își doarme somnul de veci în cimitirul Giulești, din Capitală. Zeci de oameni vin zlinic să se roage la el pentru sănătate, iar de-a lungul anilor, multi s-au vindecat, chiar și de boli incurcabile.
Părintele Ilie Lăcătușu este unul dintre sfinții temnițelor comuniste. Cea mai mare vină a sa, în viziunea socialiștilor, era că îl iubește prea mult pe Dumnezeu, iar pentru asta a plătit scump. A fost închis la colonia de muncă silită de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, apoi la închisoarea Târgu Ocna. Aici, părintele Ilie și-a petrecut doi ani, fără nici cel mai mic temei legal, fără nici o condamnare scrisă, fără nici un act.
Pe patul de spital, el a făcut o profeție, ca un fel de testament. El a cerut ca soția lui, dacă va muri peste 15 ani, să fie înmormantată în același loc cu el. Când a venit momentul ca soția sa să treacă la cele veșnice, fix după 15 ani, așa cum a zis părintele, rudele au descoperit atunci o minune: Ilie Lăcătușu era neputrezit și mirosea a mir. Astăzi, capela Sfântului este deschisă în fiecare zi de către nepotul său, iar oamenii vin la el de zeci de ani.
”Mă duceam la geam și ziceam: Părinte, tu știi că eu sunt aici la geam, ajută-mă, ascultă-mă și mi le îndeplinea. Simțeam că mă aude și orice bilețel îi puneam, cu un leu, eu stiam sigur ca el le citește, ca le îndeplinea pur și simplu”, a declarat o credincioasă.
Preoții și profesorii de teologie ortodoxă din țara noastră vorbesc astăzi despre martirii comunismului ca fiind cele mai mari exemple ale secolului trecut de demnitate și tărie în credință.
