Muncitor casnic

Când Ioana Tomescu (23 de ani) și-a prezentat demisia în pandemie, tatăl ei s-a supărat și i-a spus că e neserioasă. Că nu așa se comportă un om responsabil. Nici nu i-a vorbit vreo două luni, după care, auzind că nu și-a găsit un job, i-a spus că fie nu caută suficient, fie nu-și dorește cu adevărat să muncească. Ceea ce nu știa Predescu senior era că dacă pandemia te-a prins la o vârstă de sub 25 de ani fără serviciu, greu îți mai găsești un job. Și că un șomer român tânăr din 3 stă pe bară peste un an până să-l angajeze cineva. Citește și: Peste 300.000 de români au demisionat în pandemie / De unde s-a plecat cel mai multNumărul celor care lucrează a scăzut în fiecare an din ultimii 10 ani cu câte 20.000 de româniPopulația României scade cu 100.000 de români pe an, potrivit datelor INS, valabile pentru perioada 2010-2021. În aceeași perioadă, numărul celor care lucrează (populația ocupată) a scăzut în fiecare an din ultimii 10 ani cu câte 20.000 de români, conform lucrarii INS ”Tendințe sociale”, publicată în aceste zile.Populația țării s-ar putea înjumătăți în următorii 50 de ani, arată datele Institutului Național de Statistică. Declinul și îmbătrânirea populației va produce foarte multe efecte: de la scăderea numărului de parlamentari și europarlamentari, la modificări consistente în privința taxării, bașca efectele din societate. Conform proiecţiei demografice realizate de Eurostat, evoluțiile demografice vor face ca România să coboare cel puțin o poziție în Europa, Olanda urmând să devanseze țara noastră ca număr de locuitori.Partea proastă e că în ultimii ani am pierdut anual circa 19.000 de români activi. Avem una din cele mai mari sarcini fiscale pe costul forței de muncăDetalii prea multe nu dăm, ci ilustrăm acest lucru cu un grafic, având ca sursă lucrarea INS ”Tendințe sociale”, publicată în aceste zile.Un șomer tânăr din 3 stă cel puțin un an până să-și găsească un jobȊn anul 2020, rata șomajului ȋn rȃndul tinerilor a fost de 17,3%. Șomajul afectează în măsură mai mare absolvenţii nivelurilor inferioare de educaţie (mediu şi scăzut), comparativ cu persoanele care au studii superioare. De exemplu, în anul 2020, rata şomajului BIM pentru persoanele cu studii medii a fost de 5,1%, respectiv 8,1% pentru nivelul scăzut de educaţie, valori mult mai mari comparativ cu rata înregistrată pentru şomerii cu studii superioare (2,2%). De-a lungul ultimului deceniu, se observă evoluţii diferite ale ratei şomajului pentru toate segmentele de populaţie, în funcţie de fenomenele economice şi sociale care au caracterizat diverse perioade de timp, însă persoanele cu studii superioare au avut întotdeauna de suferit cel mai puţin (cea mai mare valoare a ratei şomajului în rândul absolvenţilor de studii superioare a fost de 5,8%, atinsă în anul 2014). Presiunea pe care o exercită şomajul asupra pieţei forţei de muncă se manifestă atât ca nivel şi tendinţă, dar şi ca durată medie în care o persoană este caracterizată de acest statut. Perioada ȋn care numǎrul de șomeri a rǎmas la valori relativ constante sau a scǎzut a fost, ȋn general, ȋnsoțitǎ de creșterea duratei medii a șomajului, valoarea maximǎ a perioadei atingȃndu-se ȋn anul 2016 (14,6 luni). Ȋn anul 2020, urmare a numǎrului important de persoane nou intrate ȋn șomaj, durata medie s-a redus la 10,1 luni.”Descurajații”- cei din grupa de vârstǎ 45-54 ani sunt cei mai afectațiPopulaţia inactivă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care nici n-au lucrat cel puţin o oră şi nici nu erau şomeri, aflându-se în una din următoarele situaţii: erau elevi sau studenţi, pensionari (de toate categoriile) sau erau persoane care desfăşurau numai activităţi casnice în gospodărie; erau persoane întreţinute sau care obţineau venituri, altele decât din muncă. Una dintre caracteristicile nefavorabile ale forţei de muncă din România este aceea că populaţia activă este inferioară – ca pondere – populaţiei inactive din punct de vedere economic, iar această situaţie se menţine pentru întreaga perioadă supusă analizei (2010-2020). În anul 2020, populaţia inactivă număra 10,3 milioane persoane şi reprezenta 53,5% în totalul populaţiei. 70,8% dintre inactivi aveau vârsta de cel puţin 15 ani.Grupele de vârstă cele mai afectate de inactivitatea economică sunt cele extreme: populaţia tânără (grupa 15-24 ani) şi persoanele aflate la vârste din grupele superioare (50-64 ani), iar între acestea, femeile aflate în ultimii ani ai vieţii active din punct de vedere economic. Între persoanele inactive se conturează segmentul populaţiei descurajate (câteva zeci de mii de români). Acestea sunt persoane inactive disponibile să lucreze, care au declarat că în ultimele 4 săptămâni au căutat un loc de muncă folosind metode pasive sau că nu caută un loc de muncă din următoarele motive: au crezut că nu există locuri libere sau nu au ştiut unde să caute; nu se simt pregătite profesional; cred că nu vor găsi de lucru din cauza vârstei; au căutat altădată şi nu au găsit. Persoanele din grupa de vârstǎ 45-54 ani au fost cele mai afectate, persoanele din acest segment de vârstǎ reprezentând în anul 2020 23,1% din totalul persoanelor descurajate. În ultimii ani, se observă o tendinţă de echilibrare a grupelor de vârstă, în ceea ce priveşte fenomenul descurajării pe piaţa forţei de muncă, cel mai puţin afectată rămânând, totuşi, populaţia mai în vârstă (55 şi peste). Un factor îngrijorător pe piaţa muncii din România este reprezentat de numărul de tineri cu vârsta între 15 şi 24 ani care nu sunt ocupaţi şi nici nu urmează o formă de educaţie sau formare, concept cunoscut sub abrevierea din limba engleză NEET (Not in Employment neither in Education or Training). Acest segment de populaţie reprezintă o categorie particulară de persoane inactive economic. Rata NEET semnalează dificultăţi în tranziţia de la sistemul de educaţie la piaţa muncii şi problemele legate de ocupare pentru populaţia tânără, necuprinsă în sistemul de educaţie. În anul 2020, rata tinerilor care nu erau încadraţi profesional şi nu urmau niciun program educaţional sau de formare a fost de 14,8%, cei mai afectaţi fiind tinerii din mediul rural (18,3%) şi persoanele de sex feminin (18,1%).Numărul românilor de peste 65 de ani care muncesc se va dubla în 10 aniOcuparea forței de muncă în România va crește cu o rată mai mare decât media UE-27 în perioada următoare, creștere bazată pe participarea crescândă pe piața muncii a românilor cu vârsta peste 55 de ani, potrivit estimărilor Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop). Astfel, rata de participare pe piața forței de muncă pentru această grupă de vârstă, va ajunge la 82% (de la 56% în anul 2000). Până în 2030 CEDEFOP estimează că numărul celor cu vârsta peste 65 de ani se va dubla față de 2020 (rata de participare pentru cei cu vârsta peste 65 de ani este prognozată să urce la 9 puncte procentuale, de la un declin de 3 pp în 2010-2020). Pe de altă parte, se așteaptă o reducere consistentă a intrării pe piața muncii a celor cu vârsta cuprinsă între 15 și 34 de ani, pe fondul contracției ridicate a populației din această grupă de vârstă. Până în 2030 CEDEFOP estimează că numărul celor cu vârsta peste 65 de ani se va dubla față de 2020 (rata de participare pentru cei cu vârsta peste 65 de ani este prognozată să urce la 9 puncte procentuale, de la un declin de 3 pp în 2010-2020). În graficul de mai jos, ”harta” dificultăților la angajare în România în intervalul 2021-2030: Ocuparea forței de muncă în construcții va crește relativ puternic în intervalul 2022-2030, în vreme ce în agricultură va continua să scadă, mai arată raportul CEDEFOP.În sectorul prelucrător, creșterea ocupării forței de muncă va fi determinată în mare parte de creșterea ocupării forței de muncă în sectorul alimentar, băuturi și tutun și inginerie. În subsectoare cum ar fi comerțul cu ridicata și cu amănuntul, cazare, catering și transporturi, numărul angajaților va crește, chiar dacă în cazul transporturilor sau a sectorului logistic evoluția joburilor va fi puternic afectată de robotizare și automatizare. În servicii, activități cum sunt serviciile juridice, contabile, consultanță și telecomunicații vor performa cel mai puternic, în vreme ce serviciile administrative vor avea cea mai slabă performanță. În proiecțiile CEDEFOP apare un lucru specific României, Ungariei și Poloniei. Anume că numărul absolvenților cu studii superioare crește foarte mult, în timp ce numărul de locuri de muncă care solicita studii superioare nu crește atât de mult. Cu alte cuvinte apare un decalaj foarte puternic între ceea ce oferă economia reală și ceea ce vin să ofere generațiile care intră pe piața muncii și care au calificări tot mai înalte. ”E o problemă și a structurii economiei românești, care nu e de natură să absoarbă un număr foarte mare de absolvenți de studii superioare. Noi am dezvoltat foarte mult învățământul terțiar academic, nu cel terțiar vocațional. Va apărea o presiune asupra celor cu studii medii care vor presa la rândul lor către cei cu calificări scăzute. E o problemă de structură a economiei”, arată Cătălin Ghinararu, cercetător în cadrul Institutului Național de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale. ”Există un mismatch, o neconcordanță foarte puternică între cererea și oferta de pe piața muncii. Eu aș spune că între logica cererii și cea a ofertei. Mă refer la ceea ce cer agenții economici, ce structură de agenți economici există- asta la logica cererii. Când vorbesc despre logica ofertei mă refer la ce au făcut oamenii concret. Oamenii au mers întotdeauna pe ideea de a-și crește gradul de pregătire profesională, numărul de absolvenți de studii superioare la noi a crescut foarte puternic este una din cele mai mari creșteri din zona Centrului și Estului Europei. Numai că piața muncii nu a oferit astfel de locuri de muncă pentru a corespunde acestor absolvenți”, spune Ghinăraru într-o discuție cu Hotnews.roEl a realizat o lucrare de cercetare pentru una din administrațiile publice din țară unde a arătat că, din nefericire cea mai mare parte a absolvenților de studii superioare din România, în momentul de față se concentrează în sectoare ale administrației publice. Deci aproape 40% din absolvenții de învățământ superior din România sunt concentrați în administrație publică, învățământ și sănătate.Trebuie spus că aproape 60 la sută din forța de muncă în general lucrează în sectoare care nu au de-a face cu studiile superioare: prin Horeca, depozite, retail, alte servicii, tot felul de lucruri de genul ăsta.Există într adevăr această neconcordanță foarte puternică între structura economiei care determină structura cererii de muncă până la urmă și structura ofertei de muncă, ceea ce intră pe piață. Și repet, oferta de forță de muncă cu studii superioare s-a canalizat spre zone ale administrației publice, o zonă care contribuie la formarea PIB prin consumurile finale, mai spune cercetătorul român. Crearea de locuri de muncă poate fi privită ca număr total de locuri de muncă generate într-o anumită perioadă de timp de către firmele existente plus locurile de muncă adăugate de întreprinderile nou create. Astfel, o creștere a numărului total de locuri de muncă poate fi considerată ca un semnal pozitiv. Prin simetrie, distrugerea locurilor de muncă este egală cu numărul total de joburi închise atât în firmele de pe piață plus cele din cazul firmelor care dau faliment. Cele două procese coexistă în economie și, deși este normal ca un sector să creeze locuri de muncă, în timp ce alții să le închidă, este mult mai de dorit ca numărul de locuri de muncă adăugate să depășească pe cel al locurilor de muncă distruse. Citește aici raportul CEDEFOPVezi aici ”Tendințele sociale” ale INS.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here