România importă masiv miere din Ucraina, la prețuri extrem de mici, iar consecința directă este falimentul multor crescători de albine de la noi.
Războiul din Ucraina a perturbat sectorul apicol nu numai în România ci şi în Europa, care va intra în colaps dacă se va continua în acelaşi ritm, în contextul în care asistăm la importuri masive de miere, de multe ori necontrolată, şi la preţuri extrem de scăzute faţă de costurile apicultorilor români, susţine preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România (ACA), Ioan Fetea.
“Consumul de miere a scăzut nu numai în România, a scăzut şi în Germania şi în Ungaria, deci este o pierdere pe această piaţă la nivel european şi chiar global. Solicitarea pentru miere a scăzut în Europa, din cauza invaziei de produse de miere, în mod deosebit din Ucraina, de multe ori miere necontrolată, o miere la care nici vameşii nu-i cunosc trasabilitatea. În prezent se face orice pentru Ucraina, dar mai puţin pentru români. Nu e corect ce se întâmplă în Ucraina, cu tot regretul o spun, dar nu putem să ne distrugem anumite sectoare pentru a menţine activitatea în altă ţară vecină. Trebuie să vorbim de trasabilitate, trebuie să vorbim şi de calitate şi de factorul melifer. Am înţeles că ei folosesc culturi modificate genetic, ceea ce Europa nu permite. Adică nouă ne este interzis, dar pentru ei se poate orice. Această inechitate sigur că ne va duce la un colaps şi nu numai în apicultură, dacă se va continua în acelaşi ritm”, a declarat preşedintele ACA.
Acesta subliniază că preţul acestor cantităţi de miere care intră în ţară este 5,5 lei – 6 lei pe kilogram, în condiţiile în care apicultorul român are cheltuieli duble pentru un kilogram de miere, în medie 12-13 lei/kg.
“La raft aceste amestecuri de miere sunt la nişte preţuri modice: un borcan de 800 ml se vinde la 9 – 15 lei. Este strigător la cer, având în vedere efortul pe care îl face apicultorul român pentru a produce această miere. Apicultorul român face producţie de miere pentru că valorifică baza meliferă care nu întotdeauna este în proximitatea imediată şi facem deplasări din vestul ţării până în Deltă sau din vestul ţării în Bărăgan sau din nordul ţării la Calafat, sau în alte judeţe, ceea ce presupune sigur nişte cheltuieli, fiind nişte costuri financiare care grevează asupra preţului de producţie al kilogramului de miere”, a explicat el.
Potrivit sursei citate, etichetarea este un alt aspect deficitar pe piaţa mierii, iar Comisia Europeană ar trebui să nu mai permită amestecul de miere provenită din mai multe state.
“Eu personal am făcut sesizare comisarului european pentru Agricultură şi am solicitat să nu se mai permită amestecul de miere, pentru că aşa ar fi normal, ca în fiecare ambalaj să fie miere dintr-o ţară, nu un amalgam din cinci-şase state de provenienţă a produsului. Nici trasabilitatea nu poţi s-o verifici, pentru că trebuie să faci 5 -6 analize pentru a decela cine a greşit din cei trei sau cinci care amestecă mierea”, a subliniat preşedintele asociaţiei.
Pe de altă parte, Fetea afirmă că sunt şi cheltuieli în plus cu aceste analize, pentru care Europa nu este pregătită, iar România cu atât mai puţin, deoarece nu deţine laboratoare performante care să analizeze toate ingredientele care apar în miere.
“Nu avem laboratoare performante care să poată analiza toate aceste ingrediente care apar în miere, cum ar hidrolizatul de porumb sau amidonul de orez, care se regăsesc în mierea din China, iar Europa recunoaşte, într-un mod, zic eu, ruşinos. Mi se pare ciudat ca Uniunea Europeană să recunoască că europenii consumă miere falsificată aproape jumătate din cantitatea, când Europa legiferează pentru Europa, dar permite să intre produse de mâna a doua sau a treia. E păcat, în condiţiile în care în Europa se găseşte miere de calitate şi s-ar găsi şi în altă parte, în condiţiile în care controalele vamale ar fi făcute aşa cum cere legislaţia europeană”, spune Ioan Fetea.
Mierea românească ce merge la export, deşi în ultimii doi ani exportul a înregistrat o cădere dramatică, este analizată în laboratoare din Germania, unde se fac până la 80 de analize pentru diferite substanţe, la costuri de 2.000 – 3.000 de euro pe analiză.
“Noi facem analizele în Germania sau făceam, pentru că de doi ani de zile nu mai facem export. Se făceau între 70-80 de analize la o mostră de miere. Vă daţi seama, la un tir miere, faci 70-80 de analize! Cred că mierea este unul dintre produsele alimentare cele mai verificate din punct de vedere al compoziţiei, al valorii şi al calităţii. Ne cer analize ca şi la mierea bio, pentru că sunt nişte indicatori, nişte restricţii. Deci, noi exportăm produse aproape bio, doar că nu avem certificat bio. În fiecare an mai apare o substanţă şi bineînţeles o plătim. Ne costă 2.000 – 3.000 de euro o analiză. Nu spun că e un lucru rău şi noi nu ne sustragem, apicultorii români sunt profesionişti şi respectă tehnologia de producţie şi de aceea avem şi produse de calitate, dar cât vor rezista acestor presiuni şi până când nu vor cădea pe panta aceasta a lipsei de interes privind calitatea? Nimeni nu poate şti”, a avertizat şeful ACA.
În ceea ce priveşte preţul mierii în România, reprezentantul apicultorilor a subliniat că achiziţia la mierea polifloră pentru consumul intern la marii procesatori este undeva între 6-7 lei, la mierea de tei între 8 şi 8,50 lei, iar la salcâm undeva la 14-15 lei, în condiţiile în care în urmă cu doi ani se cumpărau la preţuri duble.
“Cheltuielile de producţie au crescut cu 30-40%, aici intră energia, combustibilul şi utilajele, şi toate celelalte cheltuieli, iar preţul de valorificare a scăzut cu aproape 50% sau mai mult. Se creează o presiune mare din cauza mierii din import care vine la preţ de dumping şi în condiţiile acestea nu ai cum să protejezi producţia autohtonă. Eu cred că aici ar fi rolul Ministerului Agriculturii şi al Guvernului să găsească pârghii şi posibilităţi de a introduce licenţe de import pentru produsele care se asigură în România. Iar mierea este un produs la care România îşi asigură auto-consumul, încât nu este nevoie de import de miere, iar dacă se importă să fie cu licenţă sau la nişte preţuri care să fie similare cu preţurile şi cu valoarea mierii autohtone”, a mai spus el.
Legat de anul apicol 2024, Fetea este optimist şi spune că familiile de albine sunt viguroase, în general, cu mici excepţii, iar conform prognozelor pe care le-a văzut la salcâm şi la celelalte specii melifere, “2024 va fi un an bun”.
Anul trecut, s-a obţinut o producţie de miere cu 10-15% mai mare decât 2022, ajungând la 15.000-17.000 de tone, dar cu toate acestea nu s-a realizat între 45- 55% din producţia medie anuală de 30.000 tone.
“Problema cea mai mare în ultimii doi ani rămâne valorificarea producţiei, ceea ce nu s-a întâmplat în ultimii 50 de ani în România, iar apicultorii au rămas pe stoc cu această cantitate modică de miere. Combinatul nostru, care exporta între 1.000 şi 5.000 de tone într-un an, nu a exportat un gram de miere”, a adăugat preşedintele ACA.
Din păcate, cantitatea rămasă în ţară nu a fost absorbită de piaţa internă pentru că sectorul şi mierea nu sunt promovate, iar programul “Mierea în şcoli”, despre care se vorbeşte de aproape 18 ani, încă nu funcţionează.
“Consumul de miere în România nu este la nivelul pe care îl comunică Institutul Naţional de Statistică, de aproape un kilogram pe locuitor anual, pentru că nu este. Românul nu are cultură, încă, pentru aşa ceva, ne pare rău să spunem, iar pe de altă parte, criza financiară i-a afectat pe oameni în ultima perioadă. Eu cred că avem un consum mediu undeva între 600-750 de grame pe om anual. Problema este că nu promovăm deloc acest sector şi nu promovăm mierea, programul “Mierea în Şcoli” despre care vorbim din 2006. Avem Legea 509, e promovată în Parlament, şi uitaţi, au trecut 18 ani şi nu s-a mişcat nimic. Domnul ministru (Florin Barbu – ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale n.r.) a promis că o să dea de la 1 ianuarie. A mai promis că se vor da 5 milioane de borcane de miere pe programul care îi vizează pe românii cu venituri scăzute, alături de ulei, făină, orez, morcovi. Dar trebuie să fim atenţi că s-a mai dat o dată şi era hidrolizat de porumb 100% adus din Bulgaria şi am scos atunci vreo 60-70 de tone de pe rafturi”, a punctat Ioan Fetea.
România ocupă, în prezent, locul doi în Europa la numărul de familii de albine, după Spania, cu un total de 2,395 milioane, iar la producţie se află undeva pe locul trei. Fetea susţine că dacă vor creşte în continuare efectivele de albine, “în câţiva ani vom merge în Ucraina, dacă se opreşte războiul, să facem pastoral, pentru că nu vom mai avea bază meliferă la atâtea familii de albine”.
La nivel naţional sunt înregistraţi peste 35.000 – 37.000 de apicultori, în jur de 50% fiind membrii ACA, care deţin peste 60% din efectivele de albine.
