Copiatul la teze sau lucrări de control era la modă și în trecut, însă în lipsa tehnicilor moderne elevii erau nevoiți să-și facă renumitele fițuici. Era vorba de bucățele de hârtie, cu dimensiuni cât mai mici, în care copiii încercau să facă rezumate sau să-și noteze unele elemente-cheie, cum ar fi valorile unor constante din matematică sau fizică. Unele dintre aceste fițuici erau adevărata opere de artă, iar elevii reușeau să rămână cu ceva în cap după ce le completau.
“Am fost profesor, am avut o întreagă colecție… Acum aș aprecia mai mult strădania de a face astfel de copiuțe . Aveau și ele rolul și farmecul lor. Pentru elaborarea lor trebuia să citești, să sintetizezi, să scrii și apoi să reții logica celor scrise. Stând cu elevii de povești mai târziu le explicam cum că ei făcând aceste fițuici învățau subiectele doar că le mai trebuia puțină încredere în ei pentru a nu le folosi”, a notat profesoara Daniela Călugărițoiu.
Chiar dacă erau apreciate într-o oarecare măsură, astfel de fițuici le aducea elevilor o notă foarte mică. După anii ’90, moda copiuțelor a suferit transformări radicale,, ajungându-se, în prezent, la folosirea celor mai noi tehnici IT, din ce in ce mai greu de detectat.
