România a pierdut recent una dintre figurile sale marcante în domeniul spiritual și literar. Părintele Mihalache Tudorică, cunoscut pentru activitatea sa ca preot și scriitor, a încetat din viață la vârsta de 74 de ani.
Membrii comunității religioase și literare din întreaga țară îl plâng acum pe cel care a fost nu doar un slujitor devotat al Bisericii, ci și un talentat poet și prozator.
Născut într-o familie numeroasă din Bâlta, județul Dolj, Mihalache Tudorică și-a început drumul spiritual la Seminarul Teologic din Craiova, pentru ca mai apoi să își continue studiile la Facultatea de Teologie din București. Aici, în timpul studenției, și-a descoperit dragostea pentru poezie, o pasiune care avea să-i marcheze profund viața și cariera.
După ce a fost hirotonit preot în 1971, la Parohia Mihăița din județul Dolj, părintele Tudorică a întâmpinat dificultăți în relația cu autoritățile comuniste, care l-au împiedicat să-și publice scrierile.
Prima sa carte a văzut lumina tiparului abia în 1986, după 12 ani de așteptare. În ciuda acestor provocări, părintele a continuat să scrie, devenind membru al Uniunii Scriitorilor și autor al unui număr impresionant de volume de poezie și proză.
Părintele Mihalache Tudorică a fost, de asemenea, profesor la Seminarul Teologic din Craiova, însă a renunțat la cariera didactică pentru a se dedica în întregime slujirii și scrisului. De-a lungul timpului, el a fost onorat cu Marele Premiu pentru literatură al Uniunii Scriitorilor, pentru două dintre volumele sale de versuri: „Melancolia Îngerului” și „Ultimul Orb”.
Preocuparea sa pentru poezie a fost mereu legată de credință, considerând că poezia are puterea de a mântui atâta timp cât rămâne în Biserică.
De asemenea, părintele a subliniat de multe ori cât de importantă a fost preoția în viața sa, afirmând că, fără aceasta, nu ar fi reușit să realizeze nimic:
„La mine, poezia a făcut casă bună cu preoția, dar, dacă n-aș fi fost în Biserică, dacă n-aș fi fost preot, n-aș fi fost nimic în viața mea…”
El spunea în trecut că singura lui dorință a fost să trăiască frumos, să se bucure din plin de toate, nu să aibă mai multe zile decât i-a pus Domnul deoparte.
„Nu am cerut lui Dumnezeu să sporească zilele mele, ci să mă învețe și să mă ajute să trăiesc frumos”, a relatat Părintele Mihalache Tudorică într-un interviu.
