Rezultatul primului tur al alegrilor prezidențiale a marcat o premieră negativă pentru PSD: este prima dată de la căderea regimului comunist când social-democrații nu au un reprezentant în turul 2. Pe de altă parte, PSD n-a reușit să “rupă blestem” prezidențialelor, ratând din nou șansa de a da noul președinte.
Rezultatul primului tur al alegrilor prezidențiale a marcat o premieră negativă pentru PSD. Este pentru prima dată de la căderea regimului comunist când social-democrații nu au un reprezentant în finala prezidențială. Pe de altă parte, s-a reconfirmat așa-numitul “blestem” al prezidențialelor, PSD ratând din nou șansa de a da noul șef al statului.
Din 1990 până în 2019, PSD a avut finalist în cursa pentru președinția țării și a reușit să câștige 2 mandate și jumătate, prin Ion Iliescu: 1990-1992 (ulterior necontabilizat ca fiind mandat întreg), 1992-1996 și 2000-2004. Finala din 2000 a revenit recent în actualitate, prin compararea scenariul Iliescu-Vadim cu ceea s-ar fi putut și încă ar mai putea să se întâmple în finala din 8 decembrie.
“Blestemul” PSD s-a conturat după ultimul mandat al lui Ion Iliescu. Din 2004, când Traian Băsescu l-a învins spectaculos pe Adrian Năstase, social-democrații nu au mai câștigat niciun mandat și, de regulă, au pierdut surprinzător. Așa a pășit Mircea Geoană în 2009, când “s-a culcat președinte și s-a trezit pe locul 2”, dar și Victor Ponta în 2014. Modul ironic și declarația sa că va privi dezbaterile electorale pentru turul 1 la TV, cu “popcorn si băutură răcoritoare” l-a costat înfrângerea neașteptată în finala cu Klaus Iohannnis.
Singura confruntare fără suspans în finală a fost cea din 2019, când Klaus Iohannis a câștigat fără probleme un al doilea mandat în fața Vioricăi Dăncilă, care a acuzat un sabotaj în propriul partid, pe fondul frământărilor interne ce au urmat debarcării lui Liviu Dragnea și căderea guvernului Dăncilă.
Paradoxal, în 2024, când Marcel Ciolacu își făcea calcule doar cu cine se va confrunta în finală, acesta nici măcar n-a mai ajuns în această fază, iar ceea ce se prefigura a fi succesul așteptat de două decenii s-a transformat în cea mai amară și surprinzătoare înfrângere, dacă ținem cont de modul în care a fost depășit pe ultima sută de metri de către Elena Lasconi.
