Oamenii de știință au finalizat recent cel mai amplu studiu realizat vreodată pentru a afla dacă “societățile care îmbătrânesc” pot fi într-adevăr observate în documentele istorice.
Este omniprezentă în filozofie și în cultura populară ideea că statele, societățile și civilizațiile cresc, apoi stagnează și, în cele din urmă, se prăbușesc. Oamenii de știință au finalizat recent cel mai amplu studiu realizat vreodată pentru a afla dacă “societățile care îmbătrânesc” pot fi într-adevăr observate în documentele istorice. În noiembrie 2023, echipa de arheologi, istorici și oameni de știință în domeniul complexității și-a publicat concluziile, scrie Slate.fr.
Din motive de fezabilitate, aceștia și-au concentrat analiza asupra statelor premoderne, adică asupra organizațiilor centralizate care aplicau reguli pe un anumit teritoriu și unei anumite populații. În total, aceștia au examinat date pentru 324 de state pe o perioadă de 3.000 de ani (de la 2000 î.Hr. la 1800 d.Hr.).
Studiul a concluzionat că riscul de sfârșit al unui stat sau al unei societăți a crescut brusc în primele două secole de existență a acestuia, apoi s-a stabilizat la un nivel ridicat. În plus, cercetătorii au identificat un efect care este familiar la scară mică: societățile care îmbătrânesc își revin mai greu după o perturbare, la fel cum rănile unei persoane în vârstă tind să persiste mai mult timp.
Ca exemplu al acestei dinamici, cercetătorii citează istoria societăților Pueblo din sud-vestul actual al Statelor Unite, care au trecut prin mai multe cicluri de creștere și contracție, care s-au încheiat prin crize în jurul anilor 700, 890, 1145 și 1285 d.Hr. Fiecare dintre aceste cicluri, la sfârșitul cărora producția de alimente și populația au scăzut, iar violența a crescut, a durat două secole.
Lumea noastră îmbătrânește
Desigur, un astfel de studiu prezintă provocări metodologice enorme, de la definirea unei stări până la determinarea datelor de început și de sfârșit ale acesteia. De exemplu, este posibil ca Imperiul Bizantin să se fi prăbușit în 1453, odată cu căderea capitalei sale, Constantinopol, sau cu asediul Constantinopolului din 1204, sau cu pierderea teritoriului în favoarea dinastiilor musulmane arabe în secolul al șaptelea. Cu toate acestea, autorii susțin că, până în prezent, studiul lor este cea mai cuprinzătoare relatare pe care o avem.
Cercetătorii observă, de asemenea, simptome ale îmbătrânirii în lumea de astăzi: inegalități crescânde, degradarea mediului și lupte între elite. Întrucât lumea este acum hiperconectată și globalizată, prăbușirea unei puteri mondiale precum Statele Unite sau China ar putea avea un efect de domino. Încă o dată, nu putem decât să sperăm că societățile noastre învață din istorie, pentru a evita cât mai mult timp posibil să aibă aceeași soartă ca cele 324 de state și societăți studiate.
