Din România comunistă puteai să pleci definitiv, dacă nu mai erai mulțumit cu modul de viață, în două moduri: să treci fraudulos granița sau să pleci legal, dar să nu te mai întorci. Pe măsură de condițiile de viață și lipsurile din Epoca de Aur a lui Nicolae Ceaușescu deveneau tot atroce, numărul celor care au fost în stare să-și riște chiar și viața pentru a fugi a crescut îngrijorător. Securitatea a ținut la secret aceste date, dar documentele care acum se află în arhivă CNSAS conturează amploarea fenomenului. Numărul oamenilor fugiţi din România, dintr-o statistică a Securităţii, este de aproximativ 97.000, în perioada 1968-1989, adică după îmblânirea pedepselor din Codul Penal referitoare la trecerea ilegală a frontierei: dacă până în 1968 trecerea ilegală a frontierei sau tentativa de trecere ilegală erau considerate act de trădare şi pedepsite cu până la 10 ani de închisoare, după 1968 au devenit infracţiuni de drept comun, potrivit CNSAS. Pentru trecerea sau tentativa de trecere ilegală se aplica pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Din cei 97.000 de fugari, aproape 25.500 au trecut frontiera fraudulos frontiera. Majoritatea, adică în jur de 71.500, au rămas în străinătate folosind diverse prilejuri: vizite la rude, excursii, mic trafic de frontieră, contracte culturale sau economice, manifestări sportive, tratamente medicale etc. Printre fugarii celebri, ale căror povești au intrat în legendă, se află Nicu Covaci și mare parte a formației Phoenix sau Nadia Comăneci. Poveștile așa-numiților “frontieriști” pot fi citite și pe pagina frontieristii.ro.
