Dacă în zilele noastre avem la dispoziție o gamă largă de produse de igienă pe rafturile magazinelor, acum 300 de ani situația era cu totul diferită. În acele vremuri, săpunurile, gelurile de duș și produsele de dezinfectare erau inexistente, iar oamenii erau nevoiți să găsească soluții rudimentare pentru a-și menține igiena personală. Una dintre cele mai răspândite probleme era infestarea cu păduchi, o problemă care afecta toate clasele sociale din epoca colonială. De ce purtau oamenii peruci
Pentru a scăpa de păduchi, mulți oameni își rădeau părul, singura metodă eficientă cunoscută atunci. Persoanele care optau pentru acest tratament radical își acopereau chelia cu peruci confecționate din blană de animal. Ironia situației era că aceste peruci atrăgeau și mai mulți păduchi și insecte, din cauza pudrelor parfumate și a produselor folosite pentru întreținerea lor.
În Franța, purtarea perucilor avea și un alt scop: protejarea părului natural de infestarea cu păduchi. Cu toate acestea, nici această metodă nu se dovedea a fi foarte eficientă în prevenirea infestărilor.
Produsele de igienă – un lux
În acea perioadă, săpunul era un lux accesibil doar celor bogați. Oamenii de rând foloseau un amestec de leșie, cenușă și grăsime animală pentru curățare. Această “supă de leșie” era folosită atât pentru igiena personală, cât și pentru spălatul hainelor. Din păcate, hainele spălate astfel miroseau adesea mai rău decât înainte de a fi “curățate”.
Femeile din acea vreme foloseau un amestec de apă, cenușă și urină umană pentru a spăla hainele, arată click.ro. După spălare, hainele erau clătite, dar mirosul rezultat era adesea neplăcut. În plus, detergenții moderni lipseau cu desăvârșire, iar metodele de curățare erau ineficiente și adesea inadecvate.
Sfaturi de igienă și percepții sociale
Potrivit graemepark.org, femeile primeau sfaturi de igienă de la vraci, care le îndemnau să se spele des pentru a preveni diverse boli, în special cele care ar putea afecta sistemul reproducător. Cu toate acestea, igiena personală nu era întotdeauna prioritară, iar mirosurile neplăcute erau acceptate social. În unele cazuri, femeile considerau mirosul lor corporal ca pe un scut împotriva bărbaților care ar fi dorit să întrețină relații intime cu ele.
Astfel, în urmă cu 300 de ani, metodele de igienă erau primitive și ineficiente comparativ cu standardele moderne. Deși oamenii încercau să se descurce cum puteau, condițiile igienice din acea vreme erau departe de confortul și curățenia pe care le considerăm astăzi normale.
