Serialul “Incoruptibilii” a ajuns în casele românilor în prima zi din august, 1970. În doar câteva luni a devenit fenomen național, la fel ca “Sfântul” în anii precedenți sau “Dallas”, aproape un deceniu mai târziu. Despre serialul de sâmbătă seara se vorbea și se scria peste tot, iar într-un sondaj de popularitate a n-a avut rival. Cu toate acestea, în vara lui 1971, fără nicio explicație, “Incoruptibilii” au dispărut de pe ecrane. După ce a ținut piept ,aproape un an, celor mai temuți gansteri, bravul Eliott Ness a fost răpus de tezele din iulie 1971, minirevoluția culturală lansată de Nicolae Ceaușescu după un lung turenu asiatic.
10 iulie 1971 a fost o zi neagră pentru fanii serialului: la ora 21:30, în locul aventurilor echipei lui Elliot Ness li s-a oferit o emisiune de divertisment de pe Litoral. Unii din ei știau deja din programul TV săptămânal că “Incoruptibilii” au fost scoși din grilă. Și nu era singura modificare. Filmele occidentale au fost rarefiate, pe motiv că unele dintre ele erau “confuze din punct de vedere ideologic”. La fel s-a întâmplat și cu muzica ușoară occidentală.
În scurt timp, oamenii au aflat din presă motivul pentru care îndrăgitul serial a dispărut. Articolul era, de fapt, o comunicare în limbajul de lemn al propagandei de partid din care cei obișnuiți să citească printre rânduri au înțeles că șefilor supremi nu le mai pica bine influențele occidentale.
„Cîţi au reuşit să facă adevărata distincţie valorică între „Iluzii pierdute” după Balzac sau „Roşu şi negru” după Stendhal şi serialele cu „Sfîntul” sau „Incoruptibilii” ? Oare toţi au înţeles că un film fără împuşcături multiplicate poate fi totuşi bun? (…) Nu sîntem împotriva eroismului şi a eroilor ! Trebuie însă să vedem bine ce înţelegem prin acest „eroism”.
“Foarte puţini ştiu însă că serialul TV trebuie să implice o anumită exigenţă, tocmai datorită popularităţii sale ! Exigenţa aceasta ţine nu atît de realizarea tehnică în sine, deşi e necesară şi aici o specializare, cit de acea influenţă de ordin etic pe care o are în mod inerent spectacolul vizionat”, scria “Cuvîntul”, în august 1971.
Ceea ce a surprins cel mai mult a fost răsturnarea bruscă a criteriilor valorice pe care tot presa controlată ideologic de partid le enunțase. Revista “Flacăra” din ianuarie 1971 lăuda ,,modalitate modernă, frustă, gazetărească am spune, de tratare a unor fapte, prea puţin senzaţionale prin ele înşile, dar percutante prin impresia de autenticitate pe care le degajă. «Incoruptibilii» este, realmente, un produs de televiziune, aşa cum nu sunt, de pildă,<<Rocambole>>, <<Noile aventuri ale lui H. Finn>>, <<Moara de pe Pad>>, <<Bîlciul deşertăciunilor>> etc. (care au obţinut foarte puţine voturi.
Dacă punem alături cele două descrieri, avem impresia că ceea ce ieri era alb a devenit negru și viceversa. Este drept că în publicații de tiraj mic, precum “Tribuna încă din primăvară o serie , apăruseră încă din primăvară articole care indicau o demonizare a serialului amercian în spiritul viitoarelor tezel din din iulie, o posibilă dovadă că revenirea la un dogmatism ideologic și cultural de sorginte stalinistă n-a fost efectul unui imbold de moment.
“Cu incoruptibilii nu știi ce să faci. Să rîzi sau să plîngi ? Sau să închizi televizorul . In aplicarea legii sînt neputincioși. Singurii care eventual înfundă pușcăria sînt cîteva unelte nenorocite, psihopate sau rătăcite. „Marii“ cunosc posiblitățile de evaziune. Legea îi ocolește”.
După câteva săptămâni de experimente, pe ecrane a fost lansat serialul românesc “Urmărirea”. Dacă ne ghidăm totu după varinata oficială, din ziare, a fost un real succes, care a făcut repede uitată popularitatea “Incoruptibililor”. Într-o interpretare mai realistă, telespectatorii români s-au mulțumit cu un surogat care erau oricum de preferat programelor anoste dedicate realizărilor regimului comunist.
CE S-A ÎNTMPLAT, DE FAPT, CU ‘’INCORUPTIBILII’?
La vremea respectivă publicul a înțeles că serialul american l-a deranjat pe Tovarășul, recent întors din lungul turneu făcut în Republica Populară Chineză, R.P.Democrată Coreeană (Coreea de Nord), R.D. Vietnam (Vietnamul comunist). Abia după căderea comunismului au ieșit la iveală circumstanțele “execuției” lui Elliot Ness, prima victimă de seamă a tezelor din iulie 1971, debutul așa-numitei minirevoluții culturale și finalul perioadei liberale a regimului Nicolae Ceaușescu.
“Luni, 6 iulie 1971, în jurul orei 1300 avea loc obișnuita ședință în care se definitiva programul Radio-TV, se făceau ultimele modificări, se dădea bun de tipar ca să apară joi (în presă). Era încă la începutul ședinței, (…) secretara a intrat precipitată și i-a spus lui Mihai Sion Bujor (președintele RTV) că la ora 15 trebuie să fie la… tovarășul Ceaușescu. (…) Fericiți că am scăpat de el am definitivat programul cât mai repede cu putință, dar un telefon dat secretarei de Sion Bujor ne-a temperat entuziasmul: să nu plece nimeni și să fie chemați urgent de acasă directorul programelor, Tudor Vornicu și directorul producție arhitectul Armand Cristea. Când Sion Bujor a sosit, am aflat ceea ce se întâmplase: nu se mai dă nimic străin, se vor programa numai emisiuni românești. Prima victimă a fost serialul “Incoruptibili”, difuzat sâmbătă seara. Sion Bujor a luat programul și cu mâna lui a șters titlul serialului”, a relatat după mai bine de două decenii Valeriu RÎpeanu, director adjunct la Televiziunii Române la vremea respectivă.
Interesant este faptul că în publicația “Tribuna”, cu câteva săptămâni înainte de decizia de scoatere din grilă a serialului, a apărut un articol ce pare să sugereze ce avea să se întâmple. “Planeta se grăbește, curînd, probabil și Incoruptibilii. O să le duc dorul o vreme, apoi o să-mi treacă. Alte seriale, alte lumi, alte „existențe efemere“ le vor lua locul și, cuminte, voi sta la aceleași ore în fața televizorului. Rămîne de văzut cîte din transformările ce se petrec aparțin zilei și cîte viitorului…”
Primul episod al serialului “Incoruptibilii” a fost difuzat sâmbăta, 1 august 1970, iar ultimul în 3 iulie 1971.
