Cele 7 minuni ale lumii antice continuă să impresioneze și astăzi prin complexitatea, unicitatea și mai ales felul prin care popoarele antice au reușit să construiască la vremea respectivă asemenea capodopere. Cu toate că, în acele timpuri omenirea nu dispunea de tehnologia din zilele noastre, totuși, imaginația, creativitatea și dibăcia inginerilor antici nu au explicații nici până în zilele noastre. Cele 7 minuni ale lumii antice
De la Grădinile Suspendate ale Babilonului până la Piramidele din Giza, aceste minuni străvechi uimesc prin unicitatea lor. Cele 7 minuni ale lumii antice au fost o selecție de piese excepționale de arhitectură și artă a lumii din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și sudul Europei.
O serie de scriitori antici și medievali din Europa și Orientul Mijlociu au dezbătut și descris ceea ce astăzi se numesc “Cele 7 minuni ale lumii antice”. Nu toți scriitorii au folosit termenul de “minune” pentru a le descrie. Scriitorul antic grec Herodot, supranumit și “Părintele istoriei”, care a trăit între anii 484 și 425 î.Hr., a fost unul dintre primii scriitori care a discutat despre ele. Și deși, scrierile sale despre minuni nu au fost păstrate, ele au fost menționate în textele ulterioare.
Lista care cuprinde aceste minuni ale lumii antice a fost întocmită abia în perioada Renașterii, conform arheologiilor Peter Clayton și Martin Price, în cartea “Cele șapte minuni ale lumii antice” (Routledge, 1988).
Iată care sunt “Cele șapte minuni ale lumii antice”.
Marea Piramidă din Giza
Marea Piramidă din Giza, Egipt, este atât cea mai veche minune antică de pe listă, cât și singura care mai există astăzi. A fost construită ca mausoleu pentru faraonul egiptean antic Khufu, în urmă cu aproape 4.600 de ani. A fost cea mai înaltă structură din lume, până când turnul central al Catedralei Lincoln a fost finalizat, în Anglia, în 1311.
Marea Piramidă avea 147 de metri înălțime când a fost finalizată. Dar astăzi, din cauza deteriorării, mai are 139 metri înălțime. Interiorul piramidei conține un sistem de pasaje care duc la o galerie grandioasă, cu deschidere spre o cameră cu un sarcofag gol, numită “camera regelui”.
În plus, pasajele din Marea Piramidă duc la alte două camere, inclusiv ceea care se numește “camera reginei” și o cameră subterană situată sub piramidă. Scopul acestor două camere nu a fost deslușit. În 2017, oamenii de știință care scanau piramida au detectat, de asemenea, un gol mare deasupra galeriei grandioase. Se crede că aceasta ar putea conține una sau mai multe încăperi.
Grădinile suspendate din Babilon, Irak
Conform legendei, regele babilonian Nabucodonosor al II-lea, care a trăit în secolul al VI-lea î.Hr., a deținut un labirint colosal de cascade și vegetație densă, încorporat în palatul său. Aceste grădini ar fi fost construite pentru soția sa, Amytis de Media din Persia. Cu toate acestea, arheologii încă fac cercetări pentru a afla dacă grădinile au existat cu adevărat.
Grădinile au fost descrise de mai mulți scriitori antici. Istoricul grec antic Diodorus Siculus, în secolul I î.Hr. descria grădinile ca fiind situate pe mai multe nivele, având aspectul unui teatru.
Săpăturile arheologice de pe situl Babilonului, situat 100 de kilometri la sud de Bagdad, în Irakul de astăzi, nu au reușit să descopere nimic semnificativ despre existența Grădinilor Suspendate.
În plus, nu există dovezi babiloniene care să demonstreze că au existat. O teorie a lui Diodorus Siculus și alți scriitori antici ar fi faptul că ele ar fi existat, dar nu se cunoaște locația exactă. Ei susțineau că grădinile au fost, de fapt, construite la Ninive, în apropiere de Mosulul de astăzi, în nordul Irakului.
Statuia lui Zeus din Olimp, Grecia
Statuia-lui-Zeus-din-Olimp
Construită în jurul anului 450 î.Hr., statuia zeității principale a Greciei, care a avut 12 metri a fost realizată în mare parte din fildeș. A fost construită de sculptorul Phidias.
“L-a arătat pe Zeus așezat, dar aproape atingând acoperișul cu capul, lăsând astfel impresia că, dacă Zeus s-ar ridica și ar sta în picioare, el va dărâma templul,” a scris scriitorul antic grec Strabo.
Împăratul roman Caligula a încercat să fure statuia în jurul anului 40 d.Hr. Caligula a ordonat ca statuia lui Zeus și alte statui celebre ale zeilor să fie aduse din Grecia. El intenționa să le scoată capul, înlocuinde-le cu al său, a scris Suetonius, care a trăit între. 69-122 d.Hr. Cu toate acestea, Caligula a fost asasinat înainte ca ordinele sale să fie duse la îndeplinire.
Nu se cunoaște exact când a fost distrusă statuia. Înregistrările antice arată că, în secolul al V-lea d.Hr., creștinismul era religia oficială a Imperiului Roman. Iar credințele tradiționale greco-romane erau persecutate. Este posibil ca acesta să fi fost distrus în această perioadă.
Templul lui Artemis din Efes, Turcia
A fost construit în jurul anului 550 î.Hr. de Croesus, un rege al Libiei. Templul lui Artemis din Efes a fost lăudat de scriitorii antici pentru frumusețea sa. A mai existat anterior un templu mai mic închinat lui Artemis, zeița animalelor și a vânătorii, la Efes. Dar Croesus, care cucerise în acea perioadă zona, l-a extins foarte mult, tranformându-l într-unul grandios, a scris istoricul Michael Immendörfer în cartea sa “Efeseni și Artemis: Cultul marii zeițe din Efes, ca context al Epistolei”, conform livescience.com.
Refugii montane refăcute. Decizii imediate luate după tragedii
Se presupune că templul a fost incendiat în jurul anului 356 î.Hr., de către un om pe nume Herostratus, care a căutat faima. Dar, mai exista varianta care spunea că un trăsnet ar fi distrus templul zeiței. În orice caz, templul a fost reconstruit.
În anul 262 d.Hr., templul a fost afectat de un cutremur, iar apoi jefuit de goți, un grup de germanici care probabil își aveau originea în Scandinavia. Tot ce a mai rămas din templu pare să fi fost abandonat sau distrus în jurul secolului al V-lea d.Hr. Scriitorii creștini menționând că distrugerea templului a avut loc în acea perioadă.
Mausoleul de la Halicarnass, Turcia
A fost construit pentru Mausolus, un satrap din Caria, regiune din nordul Anatoliei, care a murit în 353 î.Hr. Acest mormânt a lăsat o impresie puternică scriitorilor antici, care i-au dat numele de “mausoleu”.
Scriitorul roman Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.) a scris că monumentul a fost construit de o echipă formată din cei mai buni sculptori și arhitecți de la acea vreme. Scopas, Bryaxis, Timotheus și Leochares au lucrat împreună la acest proiect, în ciuda faptului că se considerau rivali.
Când Artemisia, soția lui Mausolus, a murit în jurul anului 350 î.Hr., mausoleul era incomplet și era incert dacă arhitecții vor fi plătiți în continuare. Dar, în ciuda acestei incertitudini, echipa a continuat lucrările.
“Ei nu și-au părăsit însă opera până când nu a fost terminată, având în vedere că a fost imediat un memorial al propriei lor faime și al artei sculptorului”, a scris Pliniu.
Pliniu a scris că clădirea avea 43 metri înălțime și avea o bază în formă de piramidă cu 63 de coloane în partea de sus. Rămășițele mausoleului sunt încă vizibile și astăzi, dar se află în ruine. Trecerea timpului și reutilizarea pietrelor pentru alte clădiri au făcut ca mausoleul să se destrame treptat.
Colosul din Rhodos, Grecia – Cele 7 minuni ale lumii antice
Colosul din Rhodos, o statuie imensă care îl înfățișează pe Zeul Soarelui Helios. Statuia a fost construită pe insula Rodos, în jurul anului 280 î.Hr. Colosul a fost distrus în timpul unui cutremur, în anul 226 î.Hr. Nu a mai rămas nimic din colos, iar locația exactă și înălțimea lui sunt subiecte de dezbatere în rândul savanților, deoarece nu se cunosc cu exactitate.
Statuia în sine ar fi putut avea o înălțime de aproximativ 35 metri. Ea ar fi fost situată pe o coloană cu trei nivele, înaltă de aproximativ 50 de metri. Așa susținea Robert Kebric, profesor de istorie la Universitatea din Louisville, într-un articol publicat în 2019, în “Athens Journal of Humanities and Art”. Însă, după ce a analizat manuscrisele scriitorilor antici, Kebric spune că statuia trebuie să fi avut înălțimea de 49 de metri.
În timp ce unele reprezentări artistice moderne își imaginează statuia care străbate portul Rhodos, Kebric a scris că o locație mai probabilă ar fi fost pe vârful acropolei din orașul principal al insulei. O serie de temple și monumente religioase existau în acea locație la acea vreme, a mai scris Kebric.
Citeste continuarea AICI
