O jurnalistă cehă, Saša Uhlová, a documentat experiența sa ca angajată temporară într-un hotel din Irlanda, dezvăluind condițiile grele de muncă pe care le-a îndurat timp de o săptămână. Relatările sale, publicate de The Guardian, descriu o realitate dificilă, în care pauzele aproape inexistente și stresul constant erau parte din rutina zilnică a personalului hotelier.
Uhlová a aplicat pentru postul de cameristă la un hotel situat la aproximativ 50 km de Dublin, prin intermediul unei agenții din Cehia. De la început, atmosfera la locul de muncă era tensionată, cu angajați nemulțumiți și suprasolicitați. Chiar în prima zi, bucătarul hotelului, aflat în ultima zi de muncă, a mărturisit că pleacă din cauza stresului acumulat.
O zi tipică de muncă: „Lucrez 11 ore, dar par 20”
În fiecare dimineață, Uhlová începea munca alături de colegii săi, tineri care, ca ea, se confruntau cu o suprasolicitare constantă. Curățarea camerelor de hotel se desfășura într-un ritm infernal, cu presiuni constante pentru a finaliza sarcinile cât mai rapid. „Lucrez 11 ore, dar par 20. Nu merg la baie, nu am timp nici măcar pentru un pahar de apă”, povestește Uhlová, descriind o atmosferă de stres intens și oboseală cronică.
Veronika, o colegă de 20 de ani din Slovacia, i-a explicat că se întorsese la hotel după ce i s-a promis un salariu mai bun, promisiune care nu a fost respectată. Situația devenea tot mai dificilă din cauza lipsei de personal – în loc de cinci persoane, echipa de curățenie număra acum doar doi angajați, ceea ce făcea ca sarcinile zilnice să fie aproape imposibil de îndeplinit.
Problemele cu plata și condițiile precare
Un alt aspect care a ieșit la iveală în reportajul lui Uhlová este legat de confuzia privind fișele de salariu și înregistrarea orelor de muncă. Mulți angajați nu primeau contracte, iar plata era incertă și insuficientă. Veronika, de exemplu, a trebuit să aștepte luni întregi pentru a primi un contract, iar prima ei plată a fost de doar 315 euro. În plus, angajații erau adesea neplătiți pentru orele suplimentare, iar zilele libere deveneau un lux rar întâlnit.
Nina, o altă colegă, plângea frecvent din cauza oboselii și a plăților insuficiente. Deși fiecare angajat avea dreptul la o zi liberă pe săptămână, lipsa personalului făcea ca mulți să fie nevoiți să lucreze fără pauze de odihnă timp de săptămâni întregi.
Un final inevitabil
După o săptămână de muncă intensă și stres constant, Uhlová a decis să părăsească locul de muncă, trimițând un mesaj managerului hotelului. Experiența sa a scos la lumină abuzurile la care sunt supuși mulți angajați din industria hotelieră, în special cei recrutați din țări est-europene.
Relatarea sa oferă o privire realistă asupra condițiilor de muncă grele și lipsei de respect față de drepturile angajaților, o realitate trăită de mulți lucrători din industria ospitalității, nu doar în Irlanda, ci și în alte părți ale Europei.
