Prieteni goldiști, acum pot să mărturisesc că, în ultimul an, îngrijorat fiind de posibilitatea ca David Popovici să nu reușească să câștige medalii la Olimpiadă, m-am tot interesat despre felul în care se pregătește, cum se simte, la ce proceduri speciale de antrenament recurge. Fiind totuși bine conectat cu specialiștii sportului românesc, n-am reușit să aflu decât faptul că doar echipa sa restrânsă decide totul, dar am citit astfel izolarea de mecanismul general din sportul românesc.,
N-am considerat că ar fi ceva neapărat rău, dar nici n-am crezut că își va putea rezolva astfel problemele de bioritm și pregătire psihologică pe de-a-ntregul, așa că am așteptat cu emoție evoluțiile lui, dar în același timp mi-am impus să n-am așteptări prea mari. Chiar așa a fost. Ce s-a întâmplat în final acum știți cu toții. David Popovici a evoluat excelent, cum se zice, cu toată mintea la purtător, dar parcă și cu o mână divină asupra capului său. Vă reamintesc, a câștigat aurul la 200 de metri la o diferență de două sutimi de secundă, iar bronzul pe care l-a câștigat aseară la 100 de metri l-a reușit cu o sutime în spatele argintului și tot la o sutime de secundă înaintea ungurului de pe locul 4. Cumva, forțat, putem să spunem că Popovici a câștigat două medalii la Olimpiadă datorită unui avantaj cumulat de 3 sutimi de secundă. Ce sunt trei sutimi pe secundă?
Astfel aureolat și încărcat, campionul nostru a livrat azi-noapte națiunii române un discurs de tip manifest, un discurs de manual, pe care vă invit în următoarele 3 minute să îl ascultați și să-l vizionați:
Nu mai e nimic de zis. Impresionant discursul acestui tânăr care împlinește 20 de ani luna viitoare; sunt acomodat cu generația lor, fiica mea împlinește 21 de ani luna viitoare. Revenind, în concluzie, în afara faptului că da, asta este de spus, acest discurs poate deveni borna zicerilor de campanie electorală aflată în desfășurare, o lecție de la acest tânăr campion, ce pricepe în mod excepțional nevoile, știe să fixeze obiective, are simțul datoriei și a priceput ce are de făcut. Fapte, nu vorbe!
