Toate rânduielile liturgice și toate rugăciunile încep și se termină în biserica ortodoxă cu semnul crucii. Acest gest, atarg atenția preoții, nu trebuie făcut în grabă și fără implicare, pentru că se zice că “acolo unde nu atinge crucea, atinge dracul.”
Când ducem degetele mâinii drepte la frunte, trebuie să știm că, prin aceasta, noi îl rugăm pe Dumnezeu să lumineze mintea și cugetarea noastră, făgăduindu-ne să cugetăm pururea la El.
Când de la frunte pogorâm mâna la piept, prin aceasta arătăm că suntem gata să iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră.
Iar când atingem umerii, închinăm lui Dumnezeu toate puterile noastre sufletești și trupești și-L rugăm să ne dea putere și dorință de a-L sluji și a-I plăcea Lui. Semnul Sfintei Cruci ne aduce aminte de tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi și, totodată, de tot ceea ce noi înșine trebuie să facem pentru El”, arată ziarul Lumina.
Preoții atrag atenția că ritualul închinării nu trebuie deturnat în scopuri împotriva normelor creștine, cum ar fi, de exemplu, vrăjitoria sau jurăminte mincinoase.
“Tot timpul să vă faceți Sfânta Cruce, dreaptă și frumoasă, atingând trupul în locurile cuvenite, în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Noi ne mai grăbim câteodată și se zice că unde nu atinge crucea, atinge dracul. S-o facem cât mai corect,” arată și monahia Siluana Vlad, potrivit unui extra din “Mestesugul bucuriei”.
