Când te angajezi în diverse conflicte cu copilul tău, cu timpul va crede că este egalul tău, că deține puterea, că te poate provoca.
De aceea este foarte important să gestionezi acest gen de comportament, astfel încât copilul tău să învețe cum să fie responsabil, cum să comunice cu alțîi și cum să-și dezvolte abilități de rezolvare a problemelor. Misiune deloc ușoară, însă nu imposibilă.
De ce nu este bine să te cerți
A te certă nu este același lucru cu a avea o discuție în contradictoriu. Copiii trebuie să știe că au dreptul să aibă și păreri diferite de ale celorlalți, însă acestea trebuie argumentate logic și nu prin țipete și isterii. Copiii trebuie să știe că diferențele de opinii se discuta atunci când sunt calmi și că trebuie să respecte și punctul de vedere al celuilalt, chiar dacă nu-i convine.
Atunci când ești “înfierbântat” spui lucruri pe care ți-ai dori să nu le fi spus. Indiferent dacă ești părinte sau copil, la nervi spui multe, iar conflictul escaladează, ducând uneori la răcirea relațiilor. Chiar dacă ai câștig de cauza într-o dispută, prețul poate fi apariția barierelor de comunicare. Dacă îl lași să câștige “bătălia”, copilul va primi semnalul că la fiecare ceartă mai aprinsă vei da înapoi. Și atunci va forță și mai mult notă, dacă simte că opui rezistență.
7 pași că să aplanezi un conflictPasul 1.
Cunoaște-te pe ține însuți: Află care îți sunt “butoanele” care declanșează isteria și controlează-le astfel încât să nu se declanșeze așa de repede. Menținându-ți calmul poți să-ți impui mai ușor punctul de vedere, să setezi reguli și să îți faci copilul să respecte acele reguli. Atunci când ești gata de harta nu mai ai abilitatea de a-ți ascultă activ copilul, de a-i înțelege punctul de vedere fără să explodezi.
Pasul 2.
Pune-ți întrebări: Atunci când certurile cu copilul tău au devenit un “ritual”, fă un pas în spate și reevaluează situația punându-ți aceste întrebări:
– Ce s-a întâmplat înainte de a intră în conflict?
– Cum s-a întâmplat?
– Ce succesiune de evenimente a condus la apariția conflictului?
– Care sunt cuvintele care au condus la conflict?
Pasul 3.
Schimbă modelul: Răspunzând la întrebările de mai sus poți descoperi situațiile care determina “modelul” și îți va fi foarte ușor să le eviți. Atunci când simți că te apropii de limitele proprii, nu continuă modelul, ieși din el. Să zicem că te cerți cu copilul pentru că nu vrea să fie pedepsit că urmare a unei acțiuni nepotrivite, iar aceste certuri au devenit un obicei pentru că tu de fiecare dată nu renunți și o ții pe-a ta, în timp ce el o ține pe a lui.
Ce trebuie făcut în astfel de cazuri este să-i spui simplu “Am discutat despre lucrul asta. Ai făcut ceva. Acum suporți consecințele. Nu mai avem ce vorbi în acest sens!” și ieși din camera. Dacă rămâi să continui discuția îi înmânezi puterea și-i dai posibilitatea să se lupte în continuare pentru a te convinge să-l scapi de consecință respectivă. Dacă pleci din camera, ai preluat puterea.
Pasul 4.
Spune-i si copilului: Atunci când ți-ai dat seama ca ați intrat într-un model, spune-i si copilului asta si fa-l sa înțeleagă ca de-acum nu-l vei mai urma, ca te vei schimba sau cel puțin te vei strădui. Poate fi ceva de genul “Nu mai intru in astfel de certuri. Nu funcționează. Pierdem timpul si nu ajungem la nimic bun. Hai sa ne calmam si sa discutam din nou după aceea!”.
Pasul 5.
Poarta-te așa cum ai vrea sa se poarte copilul tău: Vrei sa nu se mai certe copilul cu tine? Nu te mai certa nici tu cu el. Daca interacționezi cu el atunci când face ceva greșit, altfel decât prin cearta, atunci si el va învăța un alt model de comunicare. Nu uita, comportamentul părinților ii învață pe copii mai mult decât predicile.
Pasul 6.
Experimentează: Copiii sunt diferiți, iar tu știi cel mai bine cum este copilul tău. Experimentează mai multe tactici, mai multe moduri de comunicare cu el, astfel încât sa știi care este cel mai potrivit pentru copilul tău. Schimba-ți stilul, mai ales daca acesta conduce, de obicei, la un conflict.
Pasul 7.
Nu o lua personal: Uneori, conflictele escaladează si se spun lucruri urate. Dacă ți le spune copilul ar fi o mare ușurare daca nu le-ai lua personal si nu le-ai baga in seama. Excepție fac amenințările si abuzurile verbale, caz in care trebuie sa acționezi cu fermitate.
Pasul 8.
Cere ajutor din afara: Atunci când simți ca nu mai ai putere, vorbește cu partenerul de viata, cu o ruda, cu un prieten. Nu te sfii nici sa ceri ajutor specializat. O imagine din exterior a situației te poate face sa vezi o alta realitate.
Chiar daca nu este ușor sa urmezi acești pași, important este sa iți dai silința. Nimeni nu este perfect si cu toții facem greșeli. Important este sa învățăm din ele, sa ne schimbam si sa devenim mai buni.
