Noaptea Sfântului Andrei, celebrată în fiecare an pe 29 spre 30 noiembrie, este una dintre cele mai fascinante și misterioase nopți din calendarul popular românesc.
Îmbinând elemente creștine cu tradiții străvechi păgâne, această noapte este marcată de o atmosferă încărcată de simbolism, mister și magie. De la protecția împotriva spiritelor rele la ritualurile pentru aflarea ursitului, Noaptea Sfântului Andrei păstrează vii obiceiuri și credințe care continuă să fascineze și în prezent.
Sfântul Andrei, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus, este considerat ocrotitorul României și al românilor. Potrivit tradiției creștine, el a fost cel care a adus creștinismul pe teritoriul actual al țării noastre, predicând în regiunea Dobrogei. De aceea, este cunoscut și ca „Apostolul românilor”. Sărbătoarea Sfântului Andrei are o semnificație profund religioasă, fiind un prilej de rugăciune și recunoștință pentru credincioși.
Totuși, în cultura populară, această noapte are o dublă semnificație: pe de o parte, este o sărbătoare religioasă, iar pe de altă parte, este o noapte plină de superstiții și practici magice, care își au originea în credințele precreștine.
Una dintre cele mai cunoscute tradiții asociate cu Noaptea Sfântului Andrei este legată de protecția împotriva spiritelor rele și a strigoilor.
Se crede că în această noapte, granița dintre lumea celor vii și cea a spiritelor devine extrem de subțire, permițând strigoilor și altor entități malefice să umble liberi pe pământ.
Sărbătoare mare azi în România! Câți oameni poartă numele Sfântului Andrei
Pentru a se proteja, oamenii obișnuiau să ungă ușile și ferestrele casei cu usturoi, considerat un simbol al purității și un mijloc de alungare a răului. În unele regiuni, se punea usturoi chiar și în coarnele vitelor, pentru ca și acestea să fie ferite de influențele malefice. Usturoiul devine astfel un simbol al protecției și al curățării, fiind unul dintre elementele-cheie ale acestei nopți.
Ritualuri pentru aflarea ursitului
Noaptea Sfântului Andrei este cunoscută și ca „noaptea ursitului”, fiind momentul ideal pentru fetele nemăritate să afle cine le va fi sortit. Aceste ritualuri pentru descoperirea ursitului sunt unele dintre cele mai vechi obiceiuri păstrate în tradiția populară românească.
Unul dintre cele mai populare ritualuri este cel al oglinzilor. Fetele așezau două oglinzi față în față, într-o cameră slab luminată, și priveau în reflexia formată, în speranța că vor vedea chipul viitorului soț.
Alte obiceiuri implicau semănatul grâului în ghivece mici sau păstrarea unui fir de busuioc sub pernă, pentru ca visul din acea noapte să le dezvăluie chipul ursitului.
Citește continuarea pe Eva.ro
