Faptul că sticlele de vin au o capacitatea atipică, de 750 de ml sau trei sferturi de litru, a alimentat de-a lungul timpului cele mai fanteziste sau amuzante teorii. Cum se întâmplă de regulă în astfel de situația, explicația reală este ceva mai banală, chiar dacă implică o cunoaștere mai aprofundată a istoriei în general și a unităților de măsură în special. Cea mai frecventă nedumerire este legată de faptul că sticla de vin nu are o capacitate standard, cum ar fi un litru sau multiplu/subdiviziune mai uzuală. De aici au apărut o serie de explicații amuzante legate de ce ar putea smnifica cei 750 de mililitri.— Capacitatea pulmonară a unui sticlar;— Consumul mediu în timpul unei mese;— Cea mai bună capacitate de conservare a vinului;— O ușurință de transport… Explicația este însă una strict tehnică. În secolul al XVIII-lea, principalii clienți ai viticultorilor francezi erau englezii, care foloseau ca unitate de măsură „galonul imperial” care corespundea exact la 4.54609 litri. Pentru a simplifica transportul și socotelile legate de volmulu de vin, s-a decis ca butoaiele de vin să aibă o capacitate de 225 litri, adica exact 50 galoane, din care se turnau 300 sticle de 750 ml. În acest fel, un galon corespundea la 6 sticle. De altfel, din același motiv cutiile de vin conțin în general 6 sau 12 sticle.
