Dezvăluiri explozive, la Realitatea PLUS, chiar în seara de Crăciun! Generalul (r) Gabriel Oprea, fost ministru al Apărării și de Interne, a vorbit, într-un interviu amplu acordat jurnalistei Alexia Ditcov, despre ce s-a întâmplat, de fapt, în faimoasa sa sufragerie. Generalul cu 4 stele care a făcut față sistemului Coldea-Kovesi a devoalat modul în care s-au făcut dosare penale la comandă, secretele statului paralel și cum Florian Coldea a intrat în biroul său și a încercat să fure teza de doctorat.  

Alexia Ditcov: Este un interviu special cu o persoană specială. Spun asta pentru că s-au învârtit foarte multe controverse pe care astăzi le vom lămuri. Se vor da cărțile pe față, pentru că este un fost politician care a făcut parte din cercurile puterii, dar și un militar cu o experiență extraordinară recunoscută atât la nivel național, cât și la nivel internațional.

 

General de patru stele în rezervă, având în vedere că eu cred că un important punct în această carieră l-a avut și tatăl acestuia, care a murit pe când el avea 10 ani. Fiindcă astăzi vreau să lămurim foarte multe aspecte controversate și mai ales să dăm cărțile pe față

 

Gabriel Oprea: Este pentru primă oară când vorbesc exact despre toate aceste lucruri. Vreau să vă mulțumesc și vreau să-i salut pe românii, telespectatorii dumneavoastră, telespectatorii Realitatea.

ÎNTREBARE: Domnule general, sunt foarte multe controverse. De-a lungul timpului, au fost foarte multe discuții despre cariera dumneavoastră politică, despre cariera militară, despre sufrageria lui Oprea. Ați scris inclusiv o carte despre acest lucru. Dar în special v-ați păstrat deviza: Dumnezeu patrie, familie, onoare.

 

G.O.: Ca să vorbesc despre momentul, cum dumneavoastră ați spus, sufrageria lui Oprea, de acest moment de tip intelligence, de tip securist, trebuie să vorbesc de anul 2015. În anul 2015, ca vicepremier pe Securitate Națională, ministru de Interne, chiar premier interimar, eram președintele UNPR-ului, un partid de peste 500.000 de membri, un partid, eram pe contrasens politic evident, un partid de interes național, imnul partidului era, este și va fi Noi suntem români, cu ceea ce reprezintă mai ales astăzi. Aveam 65 de parlamentari, 43 de deputați și 22 de senatori. Cu alte cuvinte, stabileam majoritatea în Parlamentul României, cu ceea ce înseamnă putere. Și am adus o stabilitate. Vreau să vă spun că am făcut parte din patru guverne, două guverne de centru-dreapta și două guverne de centru-stânga. Două guverne de centru-dreapta, mă refer la guvernul Boc și guvernul Ungureanu, într-o perioadă complicată din punct de vedere economic, fără să spunem vorbe mari, țări în lume s-au prebușit economic, chiar lângă noi, Bulgaria atunci. Și noi am pus umărul din greu să depășim această perioadă complicată și grea pentru România. Și două guverne de centru-stânga, guvernul PSD-UNPR, două guverne Ponta, în care, vreau să vă spun că acest guvern a fost apreciat din punct de vedere economic de români. În această calitate, eu, ca militar, cum ați spus și dumneavoastră, sunt copil de militar. Tatăl meu, capitanul Oprea Marin, a murit când aveam 10 ani și a murit la unitate, la datorie, în misiune. Am făcut în primul rând Legea 223 pentru militari și polițiști. Când vorbesc de militari și polițiști, vorbesc de militarii din Ministerul Apărării Naționale, militarii din Ministerul de Interne, jandarmi, pompieri, vorbesc de militari din celelalte structuri de securitate națională, SRI, SIE, SPP, STS și vorbesc de polițiști, polițiști de frontieră și polițiști de penitenciar.

 

Acești oameni, și cred că acum toții români, și-au dat seama în acest context complicat, cu război la graniță, cu ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, reprezintă în orice stat NATO sau membru al Uniunii Europene. Și acum vorbim de România, coloana vertebrală a statului român. Adică, cu alte cuvinte, siguranța noastră, a copiilor noștri în interior și siguranța la granițele țării…

 

Și acum cred că înțelegem toți mai bine ce înseamnă asta. Această securitate, care într-adevăr costă, e asigurată de acești oameni. E asigurată de militarii și polițiștii activi, pe care totdeauna trebuie să-i dotăm bine și să fie cu drepturile la zi, ca să poată să-și îndeplinească misiunile, adică asigură siguranța națională în interior, liniștea noastră, a graniței țării. Și cei în rezervă și în retragere. De ce spun în rezervă? E bine să se înțeleagă. Datoria să-ți aperi țara este și un drep și o obligație scrisă în Constituție. În caz de război, tinerii între 18 și 35 de ani, spune Constituția, trebuie să meargă să-și apere țara. Militarii și polițiștii în rezervă până la 62 de ani împliniți au acest drept și această obligație. Au jurat să-și apere țara, chiar cu prețul vieții.

 

Și vreau să vă spun, primiii care au plecat să-și apere țara și au murit în Ucraina, de exemplu, au fost militarii și polițiștii activi și în rezervă din Ucraina. De aceea vă spun că oricând se face un sondaj, oricând și oriunde în România astăzi, în primele locuri sunt armata și biserica. Principiul, de regulă, în general, al românilor patrioți, și în special al militarilor și polițiștilor activi în rezervă și în retragere, este Dumnezeu, patrie, familie, care-i patria mică, și onoare.

 

Cred că, fără să folosim cuvinte mari, România are astăzi nevoie mai mult ca oricând de onoare și de demnitate.

 

Acest sector de securitatea națională, militarii și polițiștii activi în rezervă și în retragere, sunt aproximativ 500 de mii de oameni. Aproximativ 300 de mii activi și 200 de mii în rezervă.

 

În acest context, s-a făcut un sondaj în august 2015, în care eu, ca ministru, vicepremier, ministru de Interne, premier interimar, aveam încredere și multă încredere, 53%. A fost făcut de IRES, preluat de mass media și de principalele televiziuni, inclusiv de Realitatea TV. Era printre cele mai mari, dacă nu cea mai mare la momentul respectiv.

 

În acest context, și de prosperitate economică, am făcut Legea 223. O lege dreaptă și corectă. Parcă întrezăream ce se întâmplă acum în lume.

 

Îmi spun unii specialiști militari că ne apropiem, sunt convins că va fi pace, de Al Treilea Război Mondial. Parca am întrezărit, în sensul să dotăm militarii și polițiștii, sectorul de securitate, și să le dăm drepturile la zi. Am făcut Legea 223, am trecut-o ca premier în funcție și ca senator în Senatul României, fără niciun vot împotrivă, și a funcționat între 1 ianuarie 2016 și 15 septembrie 2017. Un an și nouă luni. Spuneam o lege dreaptă, în sensul că pensiile militare, de exemplu, sunt pensii, nu speciale, sunt ocupaționale de la Cuza, plecând. Și astea oriunde în lume, în orice stat NATO.

 

Spuneam că a rămas fără tată la 10 ani. Te marchează. Mi-am dorit să ajung ofițer de justiție militară, că am aflat că doar ei află întotdeauna adevărul, fiindcă a murit tata, a rămas mama văduvă cu doi copii, la 33 de ani, fără niciun sprijin. Și spunea cineva acolo, când îl duceam pe tata la cimitir, că doar justiția militară știe ce s-a întâmplat, fiindcă dacă, ar fi trebuit să ne dea niște drepturi.

 

Am înțeles, s-a mușamalizat. Am înțeles contextul de atunci, important ce am făcut eu. Viața a făcut să ajung și ofițer de justiție militară. Am făcut o școală de ofițeri la Sibiu, ofițer de logistică, apoi m-am intrat la Drept la stat, 36 pe loc Universitatea București. Am ajuns și ofițer de justiție militară, am ajuns și ministru al Apărării, important ce am făcut. Am schimbat legile.

 

Întotdeauna trebuie priviți cu puțin mai multă atenție acești oameni care jură pe ceva sacru. Pe țară, pe România. Să-și apere țara cu prețul vieții.

 

Se bazează întotdeauna pe unitate de corp, pe camaraderie. Le-am angajat la cerere. Văd, de obicei, femeile, mor bărbații în teatrele de operații sau pe teritoriu național.

 

Le-am angajat la cerere, adică imediat armata i-a primit, sau poliția, ca să nu se mai simtă singure. Iar copiilor care vreau, vă dați seama, în contextul când le moare un părinte, totuși vor să urmeze cariera părintelui. Intră și acum în școlile de ofițeri, academii militare, de poliție, fără examen.

 

Am schimbat soarta… Coloana vertebrală a armatei române o reprezintă militarii profesioniști. Sunt aproximativ 50.000 de oameni în toate structurile de securitate, cei mai mulți la Ministerul Apărării Naționale. Acești oameni înainte se numeau soldați și gradați voluntari, în sensul că făcea armata cu ei un contract, de regulă le folosea resursa, cât erau tineri, până la 40 de ani.

 

La 40 de ani, cu familie, cu datorii la bănci și copii mici, erau dați afară. Am luat modelul american, le-am schimbat acestor oameni soarta, ca să spun așa, demnitatea, numindu-i militari profesioniști și, în trei trepte, până la 55 de ani, pot rămâne, după ce își dau și toate testele fizice, cu drept la pensie și le-am redat onoarea, în sensul că sunt militari profesioniști. Contează foarte mult onoarea în această zonă de securitate națională.

 

Deci spuneam că, în august 2015, se poate verifica, aveam cea mai multă încredere, România avea cea mai multă încredere și multă încredere în mine. În momentul, acela mi s-a propus să-l dau jos pe Victor Ponta, primul ministru al României. Eu mai fusesem premier de mai multe ori, chiar cu decret prezidențial. Am refuzat să fac acest lucru. Am refuzat în primul rând, sunt cunoscuți și vă rog să vă interesați, și prietenii și oameni care nu sunt prieteni, “Domule, dacă bați palma cu Oprea, se ține de cuvânt”. Într-adevăr, acum am mai multă experiență, nu mai îmi dau cuvântul oricui. Am refuzat că așa era corect.

 

Guvernarea PSD-UNPR mergea foarte bine, îmi făceam treaba ca vicepremier pe securitate națională, mai fusesem prim ministru, cu decret prezidențial, așa face un om de onoare. Își ține cuvântul. Am refuzat.

 

ÎNTREBARE: Și credeți că atunci ați devenit o țintă?

 

G.O: Eu cred în Dumnezeu, fiindcă m-a ajutat la greu. Am plecat în Statele Unite ale Americii, am avut o vizită oficială cu Loretta Lynch, ministrul Justiției, procurorul general al Statelor Unite, în care s-au ridicat ultimele condiții tehnice îndeplinite de România. După mai erau condiții politice ale Congresului, care de fapt s-au îndeplinit.

Prin munca celor de la Ministerul de Externe și mai ales din Ministerul de Interne de astăzi s-au îndeplinit și deja Departamentul de Stat a făcut anunțul că din ianuarie românii vor intra fără viză în Statele Unite. Un foarte mare obiectiv realizat după Schengen, de exemplu.

 

După ce m-am întors, în octombrie, s-au întâmplat două lucruri ciudate. De ce le spun ciudate? Că așa am declarat și în instanță, sau la parchet.

 

A avut loc un accident ciudat și punct, în dispozitivul meu de însoțire, și a murit un polițist care a căzut într-o groapă și la două săptămâni s-a întâmplat un incendiu ciudat. Am spus-o și la parchet când m-am dus ca martor. Ciudat și punct. Și viața va demonstra dacă am dreptate sau nu. Cert este că după aceste două lucruri, ca să citez un clasic în viață, s-a creat guvernul meu. Pentru că au murit oameni.

 

Victor Ponta și-a dat demisia, dacă nu mă înșel pe 5 noiembrie 2015. În acea secundă mi-am dat demisia cu el. Noi doi ne-am dat demisiile din solidaritate. Puteam să mai rămân câteva săptămâni. Eram președinte de partid, consultări cu președintele, Parlament… Mai dura guvernul câteva săptămâni. Nu. Din onoare și demnitate m-am dat demisia. Mi-am dat la viața mea de multe ori demisia. M-am dat demisia alături de Victor Ponta. Pe urmă, am văzut că sunt ținta piept, cum se spune, adică principala țintă…

 

ÎNTREBARE: Pentru cine ați reprezentat o țintă?

 

G.B: Nu știu. Haideți să facem o analiză la sfârșit. V-am spus că eram cel mai tare la încredere și multă încredere. V-am spus realizări, mai ales în domeniul de securitate națională, s-au întâmplat aceste lucruri. A început unul din, cred, cele mai mizerabile linșaje mediatice din România. A fost împotriva lui Gabriel Oprea, omul care, cu câtva timp în urmă, stătea cel mai bine la încredere și multă încredere în decizia românilor. Atunci mi-am dat și demisia din președinte al UNPR-ului, că așa era corect, așa face un om de onoare. Nu m-am ascuns după acest lucru. Și mi-am dat demisia și din Senatul României. Vreau să vă spun un lucru: și-au mai dat demisia câțiva parlamentari după 1990, dar nimeni nu și-a dat demisia după un vot favorabil. Eu am avut un vot favorabil în Senat, în care senatorii de la toate partidele, unii îmi erau amici, alții nu-mi erau amici, dar au zis: Dom”le, de noaptea minții, nu se poate ca un om să fie trimis în judecată pentru ucidere din culpă dacă stătea pe bancheta din spate. Și am pornit pe drumul cel mai greu.

 

Vreau să vă spun că au spus, nu dom”le, au fost câteva sute de oameni care au protestat. Păi eu am văzut demonstrații de peste o sută și ceva de mii de oameni în fața guvernului. Și n-a mai demisionat absolut nimeni. Vorbesc de oamenii politici. Am demisionat și vă spun de ce, că mă vede Dumnezeu. M-am dus acasă, soția mea e foarte credincioasă. Și mi-a spus: Dă-ți demisia, nu te ascunde după imunitate. Dă-ți demisia că te vede Dumnezeu.

 

Eu am spus puțin așa… și eu sunt credincios. Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții. Dar mi-am dat-o și cred că am făcut bine. Am pornit pe drumul cel mai greu, fără să mă victimizez. 8 ani de zile am stat în instanță. Și instanța de la Tribunal, la Curtea de Apel, la Înalta Curte, au dat o singură decizie: fapta nu există. Mi-a luat apărarea pe plan internațional James Clapper, șeful Comunității de Informații, cu care chiar mă întâlnisem când am fost în Statele Unite: “Nu puteți să-l acuzați pe generalul Oprea pentru așa ceva.” Un lucru important pentru mine la acel moment.

 

În 2016 spuneam că… Și acum revenind la sufragia lui Oprea, era necesar să vă spun toate aceste lucruri, ca să înțelegem despre ce vorbim. Eram în 2016. Domnul Andronic avea de plătit niște polițe mai vechi domnului Coldea și doamnei Kovesi, în sensul că considera că i s-au făcut niște dosare, a vrut, a prins el ca jurnalist, atunci, momentul să l-o tragă, cum se spune pe românește. A încercat să mă angreneze și pe mine șii i-am spus: eu nu fac așa ceva. Ai fost cu mine… Și o să povestesc sufrageria lui Oprea. Nu fac așa ceva. Știi bine ce a fost acolo. A fost ceva privat și eu nu vorbesc că un om de onoare nu face așa ceva. Pe de altă parte, eu pe Dan Andronic l-am cunoscut începând din 2003, când eram ministru pe administrație în Guvernul Năstase, unul dintre cele mai bune guverne ale României, în care am intrat în NATO și am încheiat prin profesorul Pușcaș toate capitolele de aderare.

 

ÎNTREBARE: În ce conjunctură l-ați cunoscut pe Andronic?

 

G.O: Andronic oferea consultanță. Pe la PSD, pe la Guvern. În această conjunctură l-am cunoscut. Am devenit amici. Dar atenție! În 2015, în august, cred că pe 14 august, era cu moralul la pământ.

 

ÎNTREBARE: Vorbim despre acel eveniment când urma să fie arestat?

 

G.O: Da. Era în depresie. Asta întâmplă multor oameni. Și mi-a spus că urmează să fie arestat și l-am întrebat: Când te arestează? Mâine, la ora 6.

 

Era 15. Trebuia să plec, eram vicepremier, ministru de Interne, la ziua Marinei militare. Și am zis: Dacă te arestează mâine la 6, omul era în depresie, vino la mine la 5.30 dimineața. A venit cu soția, eu am plecat cu soția mea, l-am luat cu mine, ne-am dus la ziua marinei și l-am pus în tribună, lângă mine. Sunt imagini. Și i-am redat încredere, l-am scos din depresie. Așa face să spunem un prieten.

 

Iar în 2009, și acum intrăm în sufrageria lui Oprea, uitați aici cartea, Confesiuni din sufrageria lui Oprea, în care maestrul Cristoiu mi-a făcut prefața, sunt singurul om, a făcut cercetare istorică, 26 de pagini, și Cuvânt înainte al celebrului scriitor Radu Theodoru, 101 ani, care a scris trilogia Mihai Viteazul. Și intrăm acum la sufrageria lui Oprea, în 2009 l-am împăcat cu Băsescu, erau certați. Andronic a lucrat și cu Tăriceanu, și cu Băsescu, și cu Năstase, și cu mai mulți. Momentul 2009.

 

Momentul 2009 pe mine m-a găsit deputat independent. De ce? Fiindcă în 2008, eram ministru de Interne în guvernarea PDL-PSD, și l-am numit, ca ministru de Interne, pe generalul Virgil Ardelean, șef al Serviciului secret al Ministerului de Interne.

 

Cel puțin atunci, politic, adică la partide, se numeau secretarii de stat. Restul direcțiilor, oamenilor activi, din sistem de forță, ministerul apărării, ministerul interne, etc., se numeau de ministrul în funcție. L-am numit. De ce l-am numit? Nu eram prieten cu Virgil Ardelean. Sunt un om serios.

 

Virgil Ardelean era un om respectat în comunitatea de informații, în perioada de securitate în România, și mai ales în general, în MAI, fiindcă era un profesionist. După ce l-am numit, au fost niște discuții la PSD și mi-a cerut Mircea Geoană să-l demit. Și n-am făcut-o.

 

Am refuzat. Atunci mi-a cerut Mircea Geoană să plec din partid, să-mi dau demisia din guvern. Și am făcut-o cu onoare. Mi-am dat demisia. Eram și președinte, eram șeful Departamentului de Apărare, Ordine Publică, Siguranță Națională al PSD-ului și eram președintele PSD Ilfov. Vreau să vă spun că atunci oamenii țineau la mine. Sunt și imagini. Peste 3.000 de oameni au venit într-o demonstrație la Kiseleff. Cei de la PSD atunci își făceau ședințele pe la senat, nu mai stătau pe la PSD. Asta ca să vă spun că aveam o echipă puternică și eram respectat și în Partidul Social-Democrat. Dar mi-am dat demisia.

 

Și din Ministru de Interne. Și am plecat. Deci, momentul, 6 decembrie 2009 m-a prins deputat independent.

 

Și acum vă spun, mă vede Dumnezeu. Dimineața pe 6 decembrie, pentru că erau alegerile, în prima parte a zile am sunat câțiva prieteni, amici-prieteni. L-am sunat pe Vasile Dîncu. Am fost coleg de guvern cu el în guvernul Adrian Năstase. Era în București și l-am invitat la masă după ora 17. Chiar așa a fost invitația. L-am sunat pe primarul Onțanu, pe care îl cunoșteam de când eram prefect al Bucureștiului și cu care ulterior am făcut proiectul UNPR. L-am sunat pe generalul Anghel Iordănescu, cu care mă leagă o prietenie de zeci de ani, care a și fost senator UNPR, l-am sunat pe Dan Andronic, care chiar a venit cu soția, și l-am sunat pe George Maior. Vreau să vă spun că eu stau în Cotroceni. Sufrageria lui Oprea este în Cotroceni. Sediul SRI-ului, dar și al parchetului general, este în aceeași clădire. Distanța între Cotroceni și Sediu, lângă parcul Izvor, lângă Parlament, este de aproximativ, în linie dreaptă, 800 de metri.

 

L-am sunat pe Maior și am zis: Te invit la masă. Eram prieteni. Zic: Am mici de la Cocoșatu. Și zice: Gabi, n-am cum să vin. Sunt alegeri, stau la birou. Bine. Au venit ceilalți la ora fixată, în jur de ora 17. Am început să mâncăm, am băut și un pahar de vin, ne uitam la televizor. În jur de ora 18, mă sună George Maior. Și m-a întrebat: Gabi, mai ai mâncare? Mai am. E în regulă. Mai vin cu doi invitați.

 

ÎNTREBARE: Nu v-au spus la momentul respectiv cine sunt?

 

G.O: Nu. Și chiar dacă îmi spuneau, oricum veneau, nu? Dar nu mi-a spus. A venit cu Coldea și cu Kovesi. Pe Coldea îl știam. Eu eram și membru al Comisiei de Controlul al SRI. Ca parlamentar. Deci îl știam pe Coldea, știam cine e. Ulterior eu am fost conducător de doctorat lui Florian Coldea. Pe Kovesi o cunoșteam mai puțin, mai mult din spațiul public.

 

Ne-am așezat la masă, am mâncat, am băut și un pahar. Acum, ca fapt divers, singurul care vorbea de orice altceva era domnul Andronic, amicul meu. Printre altele vorbea la masă, dar să se facă auzit, mai ales că erau Maior, Coldea și cu… El are o dușmănie mai veche cu Vântu. Și spunea de Vântu că e infractor, că ar merita să fie arestat.

 

Vreau să vă spun că nu l-a băgat nimeni, înseamnă. Chiar la un moment dat i-am spus: Bă, relaxează-te, ia și mănâncă, bea un pahar de vin. În jur, și mă jur pe Dumnezeu, în jur de 9:30, 10 fără un sfert nu a mai fost nimeni în sufrageria lui Oprea.

 

Acesta este mitul de tip securist al sufrageriei lui Oprea, creat de domnul Andronic. Atenție, a vorbit de așa ceva în 2016-2017, după… din 2009, după 6-7 ani de zile.

 

De ce? Încă o dată repet, ca să plătească niște polițe mai vechi lui Coldea și lui Kovesi și… tocmai candida pentru un partid, nu-i dau numele, ca parlamentar… Nu a ajuns parlamentar. Acesta este mitul sufrageriei lui Oprea și mă vede Dumnezeu, cum spun, n-am vorbit direct de toate aceste mizerii fiindcă sunt un om de onoare. Nu vorbești de o cină privată.

 

Poate și eu, la rândul meu, eram supărat cu anumite personaje ulterior, care au fost la masă. Dar n-am vorbit de așa ceva.

 

Vă spuneam că maestrul Ion Cristoiu, și mă laud cu faptul că sunt singurul politician din România căruia i-a făcut o prefață, aș putea spune o cercetare istorică. E foarte serios, mai ales la cercetări istorice. Vă spun trei rânduri. Finalul. “Se explică prăbușirea lui Gabriel Oprea doar prin credința sa de militar în onoare și demnitate? Greu de crezut. Au fost și multe alte cauze. Sigur e însă că în 2015 a refuzat să-l trădeze pe Victor Fonta și asta l-a costat.” Chiar m-a costat. Mi-am schimbat destinul.

 

Acest om merită toată onoarea și respectul nostru. Cred că reprezintă tot ce înseamnă militari, polițiști, activi, în rezervă și retragere, dar cred că reflectă ceva sacru ca simbol. Romanismul. Mă refer la scritorul și la veteranul de război, Radu Theodoru, 101 ani. “Pentru mine, lucrarea, lansarea acestei cărți, Confesiuni in sufrageria lui Oprea, depășește cu mult obișnuitul. Vreau să mă opresc asupra unui subtitlu: Demnitate pentru România. Noi reprezentăm, noi militari, noi reprezentăm o categorie socială care și credem în ceea ce spunem. Atunci când noi am jurat pe drapel credință țării românești, am și pus în practică și am înțeles profunzimea acestui jurământ.

 

Sunt veteran de război, generația mea a pierdut tone de sânge și în răsărit și în apus, iar atunci când am delegat, spune el, pentru că noi l-am delegat pe Gabriel Oprea să reprezinte aceste subtexte ale jurământului, ne-am pus și încrederea că ceea ce am jertfit noi pe câmpul de luptă, el va desăvârși în social, în politic, în economic și așa mai departe. Ne-am întrebat atunci când a avut această ascensiune fulgerătoare, rachetă, care l-a propulsat în politic și în social, oare cât, până unde și cum va răspunde obligațiilor pe care și le-a asumat față de noi, față de ceea ce militează, demnitate pentru România. Demnitate este un termen foarte larg.

 

Nu este doar o chestiune de onoare. Iată că încep să vorbesc despre niște lucruri care astăzi sunt marginalizate. Onoare. Ce este această onoare? Această ascensiune putea să urmeze două căi. Să meargă mai departe, să coboare în picaj, eu sunt aviator, și să piardă față de acolo, de unde a pornit.

 

Ei bine, s-a întâmplat un moment, eu îi spun astral, în această curbă profesională, momentul 2015, când Gabriel Oprea, general, cu funcții politice pe care le cunoaștem cu toții, putea să salte dincolo de termenul acesta demnitate-onoare și să profite de oferta care i s-a făcut să devină premier și să se asocieze unei tendințe politice care nu îl reprezenta și care nu ne reprezentau. Nu a făcut-o. În acel moment, Gabriel Oprea a câștigat adeziunea camarazilor lui de toate armele, care nu sunt altceva decât cetățeni acestei țări cu o profesie puțin mai restrictivă și mai dură.

 

Pentru noi, Gabriel Oprea nu a căzut. El s-a ridicat. S-a ridicat deasupra obișnuitului, deasupra banalului, deasupra meschinăriei și ne-a reprezentat în ceea ce suntem esențiali.

 

Aceasta este cartea care depășește o lansare obișnuită, are un mesaj de onoare dincolo de ceea ce se întâmplă astăzi când trefelim, defăinăm. Noi suntem noi înșine, iar uniforma pe care o purtam reprezintă esența românismului, care este eroic.”

 

Pe mine mă copleșește acest mesaj, aceste cuvinte și vreau să vă spun cu adevărat că atât eu, dar de regulă, militarii și polițiștii, dar și românii patrioți avem acest sistem de valori care astăzi se vede mai mult ca oricând, dar este și nevoie mai mult ca oricând, Dumnezeu, patrie, familie care reprezintă patria mică. Și onoare.

 

Uitați aici, Asociația Militarilor și Polițiștilor Mihai Viteazul, eu mă trag din Mihai Viteazul, peste tot am pus statuile lui Mihai Viteazul, fiindcă reprezintă cel care a unit, simbolic, pentru prima oară, și mi-a dat un mesaj clar, de acum câteva sute de ani, România. A unit Țara Românească, Ardealul și Moldova.

 

Am avut tot timpul și sunt, îi reprezint, sunt singura asociație care reprezintă militarii activi, în rezervă și în retragere, din toate categoriile, și din toate instituțiile pe linia securității naționale: Dumnezeu, onoare, patrie. Am introdus între timp, și la asociație, și la partid, familia, fiindcă familia este patria mică, și întotdeauna familia are un rol foarte important.

 

ÎNTREBARE: Domnule General, toate aceste cuvinte din deviza dumneavoastră, Dumnezeu, patrie, familie și onoare, nu sunt numai cuvinte puse numai pe hârtie, sau puse într-un anumit context, și le-ați simțit, și mai ales vă ghidați în fiecare din viața dumneavoastră.

 

G.O: Cred că orice om de bună credință care-mi studiază tot ce am făcut, a văzut că am fost pătruns, întotdeauna, și faptele întotdeauna vorbesc, și cred că orice român de bună credință spuneam că armata și biserica sunt pe primul loc întotdeauna, gândesc și caută să pună în practică aceste simboluri.

 

MILITARII ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE TREBUIE SĂ PRIMEASCĂ RESPECTUL CUVENIT SOCIETĂȚII 

ÎNTREBARE: Este în mod cert și asta s-a văzut în cariera dumneavoastră extraordinară, și în domeniul militar, dar și din domeniul politic, faptul că v-ați luptat pentru creșterea pensiilor militarilor, dar și polițișilor. Cu cine v-ați luptat? Cine se împotrivea? Cine nu era de acord în acest context?

 

G.O: În primul rând acum, mai mult că oricând, ce vor românii și din țară și din diaspora? Vor siguranță pentru ei și copiii lor și vor prosperitate. Toate aceste lucruri se pot realiza doar în pace. Pacea întotdeauna este asigurată de securitatea națională. De armată. Când spun armată, spun tot sistemul de securitate națională.

 

De militarii și polițiștii activi în primul rând, care trebuie să îi dotăm ca să poată să-și îndeplească misiunile, spuneam, non-stop și să le dăm dreptul la zi, iar militarii în rezervă și în retragere trebuie să primească respectul cuvenit societății. Cei în rezervă până la 62 de ani au depus jurământul și conform Constituției au dreptul și obligația să își apere țara cu arma mână. M-am luptat, de exemplu, fiindcă era prost înțelesă pentru unii politicieni, care și acum își bat joc de acești militari și polițiști, spunându-i că au pensii nesimțite și pensii speciale.

 

ÎNTREBARE: Tocmai, se încearcă alăturarea de pensiile speciale a pensiilor militarilor, a pensiilor polițiștilor…

 

G.O: Se încearcă pentru unii care așa-și doresc în doctrina lor politică. Să știți că când vrei să distrugi o națiune, îi distrugi simbolurile. De aceea, repet, românii cred în două simboluri, în primul rând, în Dumnezeu, deci în Biserică, și în armata română. De aceea se dă în aceste simboluri. De aceea este necesar și asociația mea, și partidul. Vreau să vă spun, pro-NATO, pro-UE, și am pus și eu umărul în toate funcțiile în care am fost, dar pe baza interesului național al României. Să luăm puțin exemplu de la polonezi, de la unguri, de la italieni. Suntem oameni serioși, dar nu yes-men.

 

Trebuie să stai drept și cu pieptul în față. Să te bați. Toți se bat pentru interesul țărilor.

 

Chiar dacă suntem în UE, chiar dacă suntem în NATO, toți se bat pentru țara lor. Noi trebuie să ne batem. Acesta este interesul național al României.

 

De aceea unii lovesc. Uitați, câtă nevoie de… și nu o spun acum, cred că toți îi înțelegem, cu război la graniță.

 

Ce importanți sunt acești oameni care cred…Se duc să-și dea și viața, fiindcă trebuie să-și o dea. Au jurat. Iar acest jurământ, să vă spun, îl porți toată viața. Greutatea lui, îl porți toată viața. Nu sunt vorbe în vânt.

 

ÎNTREBARE: Cât de importantă este consolidarea puterii armatei române în acest context politic foarte delicat, în context politic internațional, pentru că avem un război la graniță.

 

Vreau să vă spun din experiență. Am fost de două ori ministrul apărării naționale, am trecut de vreo patru ori pe la interne, vice-premier pe Securitate și chiar prim-ministru. Și știu ce vorbesc.

 

România are astăzi, datorită sacrificiului militarilor și polițiștilor, o umbrelă de securitate. Suntem la graniță.

 

Să avem această umbrelă de securitate. Să avem NATO. România nu este în bătaia vântului, cum este Ucraina, din păcate, astăzi. România este  un stat de drept, este un stat membru al Uniunii Europene și membru NATO. Deci avem această, da, societate. Vedeți ce a cerut acum Trump, 5% din PIB înarmare. Când am intrat în NATO și am fost în guvernul Adrian Năstase, noi ne-am angajat că vom da 2,38 din PIB pentru Armata Română. Greu s-a ajuns, dar abia acum, de câțiva ani de zile, se dă 2,5.

 

Să știți că securitatea națională costă. Spuneam că militarii trebuie să aibă drepturile la zi și să fie dotați. Oriunde în lume, cu asta se asigură liniștea copiilor noștri, siguranța noastră. De aceea trebuie să îi dotăm și trebuie să le dăm drepturile la zi și să îi respectăm pe acești oameni. Să știți că pentru acești oameni contează, nu sunt vorbe în vânt, onoarea, camaraderia, respectul. Ai nevoie de ideal, ai nevoie de camaraderie ca să fii puternic și ca să-ți aperi copiii. Trebuie să te lupți.

 

ÎNTREBARE: Este important să analizăm și să vedem cine are interes acum să plafoneze sau chiar să scadă pensiile militarilor și ale polițiștilor, având în vedere că este un drept câștigat.

 

G.O: Vreau să vă spun, și îmi pare rău să vă spun că a fost un joc, aș putea spune, josnic al unor politicieni. Când au văzut că militarii și polițiștii pe bună dreptate se luptă pentru dreptul lor, ies în stradă, mai ales cu război la graniță. Nu-ți vine să crezi așa ceva.

 

Au promis că rezolvă. Ceea ce fac ei acum este o mică parte din Legea 223, pe care eu am trecut-o fără niciun vot împotrivă și care a fost măcelărită prima dată de guvernul Cioloș și pe urmă de toate guvernele, de la toate partidele. Au promis că rezolvă o mică parte și au făcut o ordonanță de urgență. Pe de altă parte, aici e meschinăria, pe la spate au chemat avocatul poporului din concediu și a trimis și a blocat această lege la Curtea Constitutională. Ce să mai creadă acești oameni? Eu nu m-aș juca cu simbolurile românilor, aici vorbesc de armată, în această perioadă.

 

Trebuie să nu-i mai batjocorim pe militari și pe polițiști. Trebuie să le dăm drepturile la zi, fiindcă oamenii aceștia reprezintă garanția noastră în NATO că țara noastră este în deplină securitate și este în deplină securitate.

 

ÎNTREBARE: Vreau să rămânem în zona politică, este un context extrem de delicat cu privire la alegerile prezidențiale, cele mai importante alegeri. Am văzut și decizia Curții Constitutionale a celor nouă judecători în care chiar în prima zi a votului din diaspora, pentru turul al doilea de scrutin, s-au anulat alegerile prezidențiale. S-au oprit aceste alegeri chiar în timpul jocului. Credeți că a fost o coincidență, că a fost într-adevăr o amenințare din partea unui factor străin sau a fost un ordin venit din de sus, să spunem, fiindcă reprezenta cineva o amenințare?

 

G.O: Din experiență vă spun că pot fi luate în calcul tot ceea ce a spus dumneavoastră. Pe de altă parte, în schimb, eu cred în statul de drept din România. Cred și întotdeauna am crezut în instituțiile statului român. Cred că a fost o greșeală totuși că pe baza informațiilor date în CSAT s-a blocat turul 2 în timpul desfășurii votului. Este un fapt nemaivăzut. Începuse votarea. Diaspora deja vota. Să întrerupi exercițiul democratic, cel mai important,  votul, în timpul votului nu cred că s-a mai văzut în așa ceva și ne creează anumite probleme de percepție pe plan internațional fiindcă România e văzută ca un stat solid, un stat de drept, membru pe bună dreptate, cu drepturi depline în Uniunea Europeană și în NATO.

 

ÎNTREBARE: Deci a fost un ordin?

 

G.O: N-aș putea să spun fiindcă n-am date să spun că a fost un ordin. Vreau să vă spun că e un fapt, în opinia mea, nemaiîntâlnit. Mai bine se bloca în baza acelor informații atunci luni, prima oară. Adică atunci când s-a făcut CSAT-ul, spun eu, decât să se blocheze printr-o hotărâre în timpul votului. Este fără precedent.

 

Pe de altă parte, hai de să așteptăm. Este și o contestație la Curtea de Apel. Înțeleg că terminul e undeva în ianuarie.

 

Eu cred cu adevărat în patriotism, pro-NATO, pro-UE. Niciodată n-am crezut în extremism.

 

Extremismul întotdeauna duce la violență. Eu nu cred în așa ceva. De aceea, eu cred că trebuie să așteptăm.

 

Dar eu vă spun un lucru. Și asta îl spun fiindcă sunt militar. Eu în momentul când, și asta fac de 20 de ani… Nu m-am trezit. Unii au devenit patrioți chiar peste noapte. Că ăsta-i trendul.

 

Eu de acum 20 de ani când eram chiar împotriva curentului. Dar eu am fost tot timpul patriot. Am spus și public de când am ajuns în anumite demnități, eu am vorbit doar de Dumnezeu, patrie, familie și onoare. Nu m-am schimbat și nu mă schimb.

 

În momentul când am auzit în 2024 cuvintele Dumnezeu, patrie, familie, onoare, eu am rezonat cu așa ceva și vreau să vă spun că românii patrioți, dar și militarii și polițiștii activi, în rezervă și în retragere au rezonat și rezonează întotdeauna cu aceste simboluri care fac parte din sistemul lor de valori.

 

ÎNTREBARE: Avem un nou guvern într-o perioadă foarte delicată, nu doar pentru scena politică, ci în toate domeniile sociale. Dar în principal acest guvern trebuie să fixeze calendarul alegerilor prezidențiale. Mai putem pune în discuție faptul că a existat controversa că s-ar fi dus cu alegerile prezidențiale? Este o variantă, un scenariu în care să fie organizate tocmai în iunie pentru a potoli valul suveranist. Ce părere aveți despre acest lucru? Când am putea avea din nou alegeri prezidențiale?

 

G.O: În opinia mea, fostul guvern trebuia urgent, fiindcă era urgență maximă, să stabilească calendarul alegerilor și trebuiau făcute cât mai urgent.

 

Asta e părerea mea. Pe de altă parte, acum, eu cred că una din prioritățile, ca au multe, ale noului guvern, deci Ciolacu 2, este să stabilească data alegerilor cât mai urgent, fiindcă este una din marile așteptări ale românilor astăzi, din diaspora și din țară. Eu sper să fie cât mai urgent stabilită data alegerilor.

 

ÎNTREBARE: Îl cunoșteți foarte bine pe Victor Ponta. A revenit pe scenă politică, în lumina scenei politice și este parlamentar, deputat de Dâmbovița. Poate fi o coincidență sau nu. Însă, ce părere aveți despre ultima lui vizită în America, la Mar-a-Lago, acea întâlnire cu Donald Trump? Dacă or fi fost sau nu mai multe discuți între ei doi, nu s-au dat foarte multe detalii în spațiu public. Dar credeți că a încercat să se cațere pe valul suveranist, având în vedere că erau anumite scenarii, că ar fi intrat în cursa pentru prezidențiale?

 

G.O: Eu vreau să vă spun un lucru. Ca un om care îl cunosc bine pe Victor Ponta, am lucrat cu Victor Ponta și în cadrul Partidului Social Democrat și în guverne. Ponta a avut patru guverne. În guvernul Ponta III și Ponta IV am fost colegi, l-am sprijinit total și mi-am pus destinul în joc și mi-am respectat cuvântul că era simplu să-i iau locul, probabil aveam alt destin. Dar cum spunea și domnul General veteran de război celebrul Radu Theodoru, nu ăsta a fost destinul meu. N m-a dus Dumnezeu pe calea aia.

 

Victor este un om foarte inteligent. Este un om deștept. Vorbește câteva limbi străine. Are instinct politic cu adevărat. Victor Ponta nu știu dacă e adeptul total al acestor simboluri: Dumnezeu, patrie, familie, onoare.

 

ÎNTREBARE: Dar care este până la urmă scopul? Fiindcă nimeni nu înțelege mișcările lui pe scena politică.

 

G.O: Repet, Victor Ponta este un om inteligent. E un om care are relații, și le-a făcut și le-a păstrat la nivel înalt. El e prieten cu președintele Vucic, cu președintele Erdogan. Are o relație specială. Erdogan care este un mare jucător politic al scenei internaționale. Dovedit. Victor Ponta sunt convins că s-a dus în America… Ce a vrut să simbolizeze? Că dă mâna cu omul planetei. Cel mai puternic om al planetei acum. Președintele Trump.

 

Vreau să vă spun că eu i-am scris la greu patru scrisori președintelui Trump: 2021, 22, 23 și 24 după ce a fost împușcat. Și a cincea, o am, am pus-o o publică, i-am trimis-o, n-am primit încă răspuns, dar am dat-o și public, în care am explicat foarte clar și că s-au blocat alegerile printre altele. Victor Ponta cred că s-a dus să arate că este jucător. Că este jucătorul momentului în România, care el dă mâna cu Trump.

 

Victor Ponta, vreau să vă mai spun un lucru și îl spun cu greutate, că tot vorbeam de sufrageria lui Oprea: eu mi-am schimbat destinul pentru el. Eu m-am schimbat și nu l-am schimbat și am stat lângă el la greu.

 

El ulterior și-a făcut partid cu niște oameni cu care s-a certat ulterior în Pro România, chiar i-a pus pe listă de candidați care îmi făceau dosare penale, îmi făceau plângeri penale. Ați înțeles? Este durerea mea de prieten al lui Victor Ponta, un om care chiar crede în onoare și în demnitate.

 

ÎNTREBARE: Deci Victor Ponta a trădat?

 

G.O: Deci spuneam că Victor Ponta, ulterior, el probabil a crezut în ce îi spuneau unii, că vreau să iau locul. Viața a demonstrat, indubitabil, că eu am onoare, că nu am vrut să-i iau locul. Este indubitabil. Cu acești oameni în Pro România, și mă refer aici la dl general Predoiu, printre altele ex-SIE, sau alt general care îmi făceau plângeri penale.

 

Victor Ponta e un jucător politic. Victor Ponta e un om deștept. A avut o guvernare bună, am fost și eu acolo. Bună din punct de vedere economic pentru România. Victor Ponta s-a dus în Statele Unite să arate românilor… S-a mai dus și Dragnea, chiar și cu Grindeanu, a dat noroc peste masă cu președintele Trump. Victor Ponta s-a dus acolo să arate că este jucător. Victor Ponta este un jucător politic.

 

ÎNTREBARE: Ce părere aveți despre candidatura lui Crin Antonescu în acest context la alegerile prezidențiale din partea coaliției PSD-PNL-UDMR? Având în vedere că își creionează o imagine de independent, vine din PNL.

 

G.O: A fost chiar președintele PNL-ului. Îl cunosc pe domnul Antonescu. Vreau să vă spun că domnul Antonescu este unul dintre cei mai buni oratori politici pe care i-am cunoscut.

 

Nu cred că întâmplător a fost ales acum de actuala coaliție fiindcă este unul dintre cei care trec sticla. Sunt mulți politicieni, dar nu trec sticla. Trece sticla. Cum se câștigă alegerile? Alegerile se câștigă întotdeauna pe emoție. Pe sentimente, pe ură, pe încrâncenare. Ca să poți să crezi toate aceste lucruri, trebuie să treci sticla. Televizorul, cum s-a zis. Să ajungi la sufletul românilor. Antonescu este un bun orator. Eu cred că a fost pus, fiind un bun orator, ca să fie un adversar, de exemplu, domnului Georgescu, care e un bun orator.

 

ÎNTREBARE: Dar credeți că are șansă ca să câștige această cursă foarte importantă și foarte dificilă?

 

G.O: Eu aș vrea să mă chemați înainte de aceste alegeri și dacă mă chemați, eu atunci vă dau chiar și un pronostic. Până atunci, în schimb. Vă spun că, nu întâmplător, a fost ales Crin Antonescu.

 

ÎNTREBARE: Este valul independenților?

 

G.O: Este valul independenților și trebuie un om care trece sticla, care este un bun orator. Crin Antonescu îndeplinește aceste condiții. Are experiența politică, se dă drept și trebuie un om inteligent, trece sticla.

 

ÎNTREBARE: Având în vedere situația de la alegerile prezidențiale, credeți că cineva încearcă să oprească candidatura lui Călin Georgescu? Credeți că pentru cineva reprezintă o amenințare? Credeți că va fi, până la urmă, lăsat să candideze la următoarele alegeri?

 

G.O: Am văzut toate informațiile care au fost în CSAT fiindcă să știți că așa se întâmplă într-un stat de drept. Pe de altă parte, am văzut și răspunsul organelor de anchetă, a instituțiilor statului. Eu cred că, în momentul de față, eu sper că domnul Georgescu i se va da voie să candideze. E normal că trebuiau cercetate. Chiar și domnul Georgescu a spus că e foarte bine să fie cercetate ca așa este corect. Dacă tot s-a blocat în timpul jocului candidatura și s-a blocat turul 2 al alegerilor.

 

Eu cred că domnul Georgescu va candida, fiindcă e greu. Nu cred că există deocamdată, din ce este public. N-am alte informații să fie blocat, să i se blocheze candidatura.

 

Eu cred într-o finală Antonescu, chiar și rimează, Antonescu cu Georgescu, amândoi buni oratori.

 

ÎNTREBARE: Indiferent de cine mai intră în cursă ulterior?

 

G.O: Vorbeam de turul 2. Eu cred că finala în turul 2 va fi între doi buni oratori. Între domnul Georgescu și domnul Antonescu.

 

MITUL SUFRAGERIEI LUI OPREA: N-a fost decât dorința unui individ să plătească niște polițe vechi

 

ÎNTREBARE: Domnule general, se mai negocioază puterea în sufrageria lui Oprea?

 

G.O: Vorbim ca principiu sau ca ce vorbim?

 

Din ce perspectivă doriți dumneavoastră să o explicați.

 

Cred că am demolat acest mit al sufrageriei lui Oprea. N-a fost decât dorința unui individ să plătească niște polițe vechi, faptul că era jurnalist.

 

ÎNTREBARE: Oarecum se căuta senzaționalul?

 

G.O: Nu. Se căuta senzaționalul pentru ziarul lui pe care îl avea sau pe care nu-l are înțeleg de fapt. Era momentul să plătească niște polițe și dorea și un senzațional care să îl propulseze fiindcă erau alegeri și candida pentru un mandat de parlamentar.

 

Sunt ingredientele care să te ajute în politică. Să știți că în general acum să discutăm în afară de tot ce se vede public sau simbolizează instituțiile, Parlamentul României, Guvernul României, Președinția României, alte simboluri, să știți că oamenii sunt totuși oameni. Oamenii se întâlnesc, vorbesc, mai mănâncă ceva, mai beau un bar de vin.

 

Cele mai importante momente sunt momentele intime. Momentele în care discută între ei. În momentul în care, vă dau un exemplu pe plan internațional, când cu un oficial stai doar și vorbești la masă oficială și nu te duci cu el într-un colț și beu cafea și ai un tete-a-tete, nu se creează și acele lianturi între oameni în care începi să te respecti mai mult, să te înțelegi și chiar să te ajuți reciproc.

 

Întotdeauna există, ca să spun așa, o sufragerie pentru discuții politice. Important ca aceste discuții să fie constructive, să fie corecte, să fie juste și în ce ne privește pe noi românii. Ce vor românii? Vor siguranță și prosperitate și cred că vor pace. Vreau să vă mai spun un lucru foarte important. Cine înțelege, după tot ce s-a întâmplat în aceste alegeri până acum parlamentale, prezidențiale, blocate, cine înțelege că acum, decembrie 2024 și ne vede Dumnezeu… Cine nu înțelege că românii își doresc mai mult ca oricând patriotism și demnitate și onoare. Asta e cheia politică. Cine nu înțelege așa ceva, înseamnă că nu a înțeles nimic.

 

ÎNTREBARE: Trebuie să ne întoarcem un pic pentru că foarte multe întrebări au fost în decursul anului legat de acest mit, sufrageria lui Oprea. S-a vehiculat pe la colțuri, prin presă, că ar fi fost anumite secrete în sufrageria lui Oprea. Că ar fi fost mai mulți politicieni, că ar fi fost de mai multe ori Florian Coldea, George Maior, Laura Codruța Kovesi dar și Liviu Dragnea, care ar fi negociat ce-ar fi făcut negocierile puterii.

 

G.O: Liviu Dragnea n-a fost niciodată la mine în casă. Asta ca să terminăm discuția. Pe de altă parte, Kovesi  a venit la mine în casă doar atunci când v-am povestit. George Maior a venit de mai multe ori la mine în casă și eu am fost la el în casă, aveam o relație de prietenie.

 

Florian Coldea n-a venit decât atunci la mine în casă și cred că am stabilit foarte clar toate acestea. A fost un mit. A fost o mizerie ordinară care alături de dosarele politice, mizerabile, care mi s-au făcut, a fost un mit, eram țintă politică.

 

Eu întotdeauna am mers pe calea patriotismului. Am dovedit. Întotdeauna am crezut în securitatea națională.

 

Întotdeauna m-am bătut pentru dotarea lor. Întotdeauna m-am bătut crezând în România și întotdeauna am căutat să știți să stau în picioare, să stau drepti, să mă uit în ochii oamenilor câteodată până lasă ochi în jos. Vreau să vă spun, mă vede Dumnezeu, nu-mi e frică de nimeni și de nimic, cum spun toată lumea, de Dumnezeu. Mă uit în ochii oricui până îi lasă în jos. Pe mine nu aveau cu ce să mă ia. Chiar eram un om serios. Vă spuneam de această statuie. Vorbim de simbol, întotdeauna în viață trebuie să ai un simbol, să dovedești ceva.

 

Am făcut această statuie cu Piedone. Era primar la sectorul 4 și mi-a dat un loc foarte bun. Față în față cu Palatul Copilor. E singurul monument construit după 1990, în afară de statuia soldatului necunoscut.

 

Totdeauna ceremoniale militare se fac la acest monument care reprezintă militarii și polițiștii căzuți la datorie în timpul statului român modern și cu militarii și polițiștii care au căzut în teatrele de operații și care ni s-au cerut milioane de euro și s-a făcut sub un milion de euro și pe care am donat-o Armatei Române.

 

Nu am deschis întâmplător acest subiect pentru că vreau să punem capăt controverselor. Având în vedere că se spunea că s-a discutat despre răsturnarea scorului în favoarea lui Traian Băsescu, dar dumneavoastră a spus foarte clar că până la urmă acea întâlnire a luat sfârșit în jur de ora 9.

 

Încă o dată, repet, nici nu o programasem. Am dat dimineață telefon, am chemat câțiva prieteni. Niciodată n-am crezut că vine. Am băut un șpriț și am mâncat. A fost o cină privată, simplă. Aceasta este marea demagogie a domnului Andronic. Acesta, fiindcă a creat, fiind jurnalist, având nevoie de senzațional atunci, am explicat contextul, să plătescă niște polițe și să candideze și să câștige faimă, ca să spun așa, senzațional, să urce și să intre în Parlament. Uitați că Dumnezeu nu l-a ajutat și n-a intrat în Parlament. Restul e un mit. Restul e o mizerie.

 

Puteam să-i acuz pe Coldea și pe Kovesi. Mi s-a făcut un dosar mizerabil. Toată țara știa.

 

ÎNTREBARE: Din partea statului paralel?

 

G.O: Toată țara știa că a fost o nedreptate. Cum poți să fii acuzat de ucidere din culpă de pe bancheta din spate? Uitați că am putut. De aceea am avut încredere în Dumnezeu, în justiție și mi s-a făcut dreptate.

 

ÎNTREBARE: Ați depășit toată această perioadă extrem de dificilă din viața dumneavoastră, care a durat foarte mulți ani, așa cum ați menționat aproximativ 8 ani, dar și în spațiul public. Deci, practic, vi s-a plănuit acest dosar penal la comandă de către statul paralel, de către persoane care au stat la masă cu dumneavoastră?

G.O: Repet: în momentul în care am refuzat să-l dau jos pe Ponta…

ÎNTREBARE: Cine v-a propus acest lucru?

G.O: Președintele României. În momentul când mi s-a propus să-l dau jos pe Ponta și să devin prim-ministru am refuzat. Am spus totdeauna UNPR-ul și eu l-am sprijinit pe Băsescu. De Traian Băsescu poți să spui orice, dar să nu spui a avut un rol strategic pentru întărirea parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americei. Ca să fie clar. De siguranță pentru România. L-am sprijinit pe probleme de securitate națională. Pe Klaus Iohannis l-am sprijinit pe aceleași probleme, fiindcă cred în așa ceva, mai ales ca militar. V-am spus. Nici n-am negociat. Alți oameni care joacă biliard politic puneau condiții. N-am pus nicio condiție. În ordine. L-am sprijinit, l-am numit pe Edi Hellvig, pe Ungureanu, lucruri complicate, grele.

 

Am trecut strategia de securitate națională pe care eu ca militar am înțeles-o. România avea nevoie de așa ceva. Nu trebuia să mă târguiesc, mai dă-mi ceva ca să o trec.

 

În tot ceea ce am făcut, vreau să vă spun, chiar am crezut și cred în așa ceva. De aceea mi s-au întâmplat două lucruri ciudate: un accident ciudat, un incendiu ciudat. S-a realizat guvernul meu. Ne-am dat demisiile, mi-am dat demisia în aceea secundă cu Victor Ponta, mi-am dat demisia de peste două și m-am pus la dispoziție a instanței.

 

E lucru dovedit. Am primit vot favorabil în Senat să nu plec din Senat. Mi-am dat și demisia din Senat. De ce? Nu că au ieșit politic câteva sute de demonstranții. V-am spus că am văzut demonstrație de 150.000 de oameni, nu? Mi-am dat demisia. Și Dumnezeu m-a ajutat și dreptatea, fiindcă eram, dețineam adevărul, eram total nevinovat, eram o țintă politică pe un dosar politic mizerabil.

 

Problema e să reziști la așa ceva, să ai tăria. De aceea unitatea de corp, valorile acestea, sistemul de valori te țin în viață și mergi cu credința că vei câștiga.

 

ÎNTREBARE: Ați adus mențiune de foarte multe ori până acum de securitatea națională. Vreau să vă întreb dacă securitatea națională a fost pusă în pericol în de-a lungul timpului de statul paralel.

G.O: Întotdeauna când nu sunt respectate legile țării, întotdeauna când, de exemplu, oameni de afaceri români sunt blocați, întotdeauna și poate unii străini sunt favorizați, întotdeauna când se face o nedreptate și ultimului om care îi se face o nedreptate este o problemă de securitate națională, de siguranță națională.

ÎNTREBARE: Și cine răspunde pentru acest lucru?

G.O: Statul român trebuie să dovedească. Înțeleg că sunt dosare în justiție. Statul român trebuie să dovedească, parchetul să acuze iar instanța, în înțelepciunea ei, să dea o decizie corectă, justă și dreaptă.

 

OPREA: N-AM FOST NICIODATĂ PRIETEN CU COLDEA, L-AM CUNOSCUT, ERA O RELAȚIE AMICALĂ

 

ÎNTREBARE: Ați avut o relație apropiată cu Florian Coldea? O relație de prietenie?

 

Gabriel Oprea: La momentul 2009 ne cunoșteam, nu eram amici. Ulterior i-am devenit conducător de doctorat, pentru că am fost unul dintre oamenii care am pus umărul la crea domenului de securitate națională la Academia Națională de Informație.

 

La Academia de Poliție am făcut domeniul de ordine publică, iar la Academia Națională de Informație “Mihai Viteazul” domeniul de informație și securitate națională. În momentul când i-am devenit coordinator de doctorat am devenit o relație mai apropiată. Cu Florian Coldea n-am fost prieten niciodată, dar  l-am cunoscut, era o relație amicală.

 

ÎNTREBARE: Oamenii de acasă trebuie să înțeleagă dacă ați avut discuții cu Florian Coldea despre cine ar fi trebuit să fie arestat în perioada de gloria statului paralel, în perioada acelor protocole?

 

G.O: Acele protocole au fost stabilite în CSAT, îmi aduc aminte că parcă după 2016. Eu mi-am dat demisia la 5 noiembrie 2015. Nu? Deci, cu Florian Coldea am avut doar discuții, din când în când, pe teme de doctorat. Eu  am avut o relație de amiciție doar cu George Maior, cu care mă mai întâlneam, fiindcă eram vicepremier pe securitatea națională și ministru de Interne.

 

OPREA: PENTRU MAIOR M-AM BĂTUT, DIN PUNCT DE VEDERE POLITIC. I-AM OBȚINUT SĂ FIE AMBASADOR ÎN SUA

 

G.O: Florian Coldea, ca să fie clar pentru toată lumea, n-a fost niciodată prietenul meu. Eu nu prea discutam cu el. Nu aveam relații de prieteni, nu o spun ca să mă delimiteze de el, dacă eram prieteni, vă spuneam. Eu am avut o relație de prietenie, cel puțin din punctul meu de vedere, cu George Maior.  Eu am crezut mult în Maior, de aceea, de exemplu, m-am bătut pentru el, ca și am făcut pentru toți prietenii mei, m-am bătut pentru el, din punct de vedere politic, spun, când i-am obținut să fie ambasador și am și contrasemnat ca premier în funcție să fie ambasadorul României în Statele Unite.

 

ÎNTREBARE: Un pas important, însă, ce relații mai aveți acum cu domnul Maior?

G.O: Vorbim mai rar.

ÎNTREBARE: La un moment dat era situația că erați certați, că ar fi fost mai multe neînțelegeri între dumneavoastră și domnul Maior?

G.O: Atenție! Poate am fost dezamăgit de domnul Maior, în contextul în care eu altfel văd simbolul prieteniei. Dar poate doar eu, un militar din Ministerul Apărării Naționale, văd lucrurile așa, bazat  pe onoare. Poate am fost dezamăgit de domnul Maior. Nu m-am certat, ca să fie clar, cu George Maior. Nu prea m-am mai văzut în ultimul timp, dar, repet, ca să fie clar, nu sunt certat cu George Maior.

 

ÎNTREBARE: V-a vorbit vreodată acesta (Coldea – N. R.) într-o discuție, la telefon sau față-în față, despre întâlnirile pe care le avea cu Laura Codruța Kovesi? Au fost foarte multe controversii de acest gen.

 

G.O: Cred că nu suntem copii. În primul rând, vă spun, nu eram prieten cu Florian Coldea.

Doi, credeți dumneavoastră că un adjunct al Serviciului Român de Informații, indiferent cum îl chemă, poate Coldea, îmi povestea mie de ce discuții avea el cu Laura Codruța Kovesi?

Nu. Niciodată. Eu n-am fost prieten nici cu Kovesi, n-am fost prieten nici cu Florian Coldea.

 

Am fost prieten, cel puțin, îmi crezut eu, cu domnul Maior. Ne întâlneam la K2, de exemplu, cu conducerea Serviciului Român, dar nu numai, cu toate instituțiile pe linia Securității Naționale, după 25 octombrie, după 1 Decembrie sau la ziua de naștere a domnului Maior, de exemplu, am fost la K2.

 

Cred că am fost o dată și cred că a fost și domnul Dragnea cu celebra tăieră de porc. Dar sunt niște lucruri normale. Trebuie privite în modul simplu.

 

Sunt relații tradiționale. Nu am discutat niciodată și vreau să fie foarte clar, despre arestări sau de prostii de genul acesta, da?

Vreau să știți că în domeniul acesta de Securitate Națională, dacă dai ordine din birou și spui, și faci pe un omul integru, dar în același timp pe la spate iei șpăgi și faci orice alte lucruri, vreau să vă spun că nu ai niciun pic de autoritate.

 

Eu sunt un om, vreau să verificați, care am avut autoritate. Eu am avut integritate. Eu am fost un om respectat, fiindcă am respectat la rândul meu.

Eu ceea ce am spus, am făcut. De aceea poate am reprezentat la un moment dat… Niciodată nu mi-am propus altceva.

Sunt un om care am luptat, am fost mulțumit, am spus, am avut toate funcțiile mai puțin președinte în Românie. Nu mi-am propus niciodată și niciodată n-am avut în obiectiv așa ceva. M-a preocupat în schimb, și cred, și m-a preocupat în continuare, dotarea Armatei Române și acest sistem de valori. Și cred că am dreptat.

OPREA: AM DOVEDIT CĂ NU AM PLAGIAT ȘI AU SCHIMBAT DIN MERS REGUILILE JOCULUI

 

ÎNTREBARE: În perioada 2015, când inclusiv în cartea dumneavoastră, vorbind despre acea perioadă neagră din justiție, cu arestările la comandă, protocolele SRI-DNA, venirea în forță a binomului… Despre acele arestări la comandă cine răspunde?

G.O:  Eu, de exemplu, după ce am câștigat acest proces, puteam să mă îndrept împotriva procurorului Amariei, care imediat după ce am primit soluția definitivă, că fapta nu există, a fugit imediat la doamna Kovesi. A fost luat imediat la Parchetul European.

Nu știu dacă… întâmplător sau nu. Puteam să-i cer, conform legii, da, niște bani, de exemplu?

Victor Ponta a cerut. Eu nu am făcut acest lucru. Poți să ceri niște bani, de exemplu, pentru cei care m-au denigrat și am câștigat la Înalta Curte, că am plagiat, dându-mi doctoratul în urmă cu 20 de ani, pe alte criterii și…chiar obținusem la Comisia de demnitari, cu 9 la 0, că nu am plagiat. Și au schimbat iarăși regulile jocului în timpul jocului.

Eu cred că acești oameni ar trebui să răspundă. Sunt căi juridice, avem un cod civil, avem un cod penal, care trebuie să-și spună cuvântul.

 

Dar ei s-au prezut mai presus de lege. Ați văzut parada de cătușe? Ați văzut aceste evenimente? Vreau să vă spun un lucru care cred că-i interesant. Știți cine i-a ajutat? Cine a dat sediu actual al DNA-ului? Era PNA înainte, pe la etajul 6, pe la Parchet, stăteau ca în gară.

 

Îl aveți în față. Eu, Gabriel Opre, am sprijinit atunci. Era Ilie Botoș. A fost prieten, am lucrat cu el și am intervenit la Adrian Năstase, premierul de atunci și eram prefectul capitală și li s-a dat acel sediu. Niciodată nu m-am gândit că o să stau la coadă la acel sediu. I-am văzut și pe mulți alți oameni stând la coadă. Fiindcă era atunci o parade a hătușelor. Asta a fost.

Dar atenție! Erau chemați pe treptele alea numai români. Da, politicieni români, oameni de afaceri români.

ÎNTREBARE:  Trebuia să mai fie chemați și altcineva?

G.O: Nu știu. Eu cred că a fost o perioadă neagră pentru români, în general. Oameni de afaceri sau oameni politici.

De aceea cred că cine a greșit trebuie să plătească. De aceea cred că trebuie să respectăm legea. Eu întotdeauna am respectat-o, să știți.

De aceea cred că unde e legea nu e tocmai ală. Dar trebuie să avem în același timp nu să face dreptate, fiecare și face dreptate. Nu!

Avem instituții ale statului. Trebuie să avem încredere. Eu m-am pus la dispoziția Justiției.

Momentul când ești acuzat în mod nedrept este foarte complicat și foarte greu, omenește vorbind. Cine a greșit, trebuie să plătească.

OPREA: DACĂ EȘTI UN OM PUTERNIC, TREBUI SĂ TE DĂRÂME. CEL MAI GREU DE SUPORTAT ESTE ATACUL LA FAMILIE

ÎNTREBARE: În momentul când cineva este considerată o țintă din partea statului paralel, aceștia fac orice pentru a termina persoana respectivă din orice punct de vedere, pentru că știm foarte bine, au fost inclusiv victime, în adevărat în sens al cuvântului, mă gândesc la Rudel Obreja și lista poate continua.

 

G.O.: Sunt omeni care s-au sinucis, de exemplu. Eu, unul, am ceva experiență în acest domeniu, dar caut să fiu un om echilibrat. Am avut parte de un linșiaș mediatic fără precedent, tocmai că v-am spus. De la 53% încredere și multă încredere, în urma unui linșiaj mediatic, eram terminat, fiindcă, mai ales dacă ești un om oarecum puternic, trebuie să fii dărâmat, ți se atacă familia. Cel mai greu, să știți, este atacul la familie.

 

E cel mai greu de suportat, fiindcă e vorba de familia ta. Face parte din jucul de putere. Ești atacat tu, familia, ca să te dărâme.

 

ÎNTREBARE: Cât de afectată a fost familia?

 

G.O.: N-ar rost să intrăm acum. Foarte afectat, n-are rost să mai discutăm. Am avut o familie, să spun așa, pe care am protejat-o cât am putut, m-am bătut pentru ea, au încredere în mine, știau că sunt nevinovați, de aceea cred și mă vede Dumnezeu, când vorbesc de Dumnezeu, patrie, familie și onoare.

 

Normal, trebuie să fii puternic ca să poți să te ridici, să reziși, să mergi înainte. Nu toți sunt așa și sunt oameni, acuzați pe nedrept, mai ales, care au murit fie în pușcărie, fie au murit până să fie judecați. Unii chiar s-au sinucis.

Aceste lucruri cred că nu trebuie să mai întâmple niciodată în România. Eu cred că sunt lucruri care s-au întâmplat în perioada de triste amintire stalinistă în anii 50, când elita societății românești sau oameni politici au murit prin pușcării.

 

OPREA: DAN ANDRONIC MI-A CERUT SĂ-I ATACĂM PE KOVESI ȘI COLDEA, CA SĂ-ȘI PLĂTEASCĂ EL NIȘTE POLIȚE

 

ÎNTREBARE: Din păcate am văzut că aceste persoane nu răspund în fața legii, cu toate că există foarte multe dovezi care au fost prezentate inclusiv public, dar vreau să ne întoarcem un pic la domnul Dan Andronic. Domnul Bobby Paunescu spunea că era un apropiat al serviciilor a satului Paralel. Ați spus și acel eveniment că de la dumneavoastră a pornit toată această etichetă de “sufrageria lui Oprea” și indiferența de schimbările petrecute în interiorul statului Paralel, Dan Andronic a rămas un apropiat acestei grupări. Credeți că mai este și acum?

G.O: Nu mai vorbesc cu Dan Andronic din momentul 2016, când mi-a propus ca împreună să atacăm anumiți oameni la momentul respectiv.

ÎNTREBARE: Pe cine anume?

G.O.: Pe Kovesi și pe Coldea. Cred că eram mai supărat pe Chioveș și Coldea decât domnul Andronic, ca să glumesc, dar nu am făcut așa ceva, nu a fost cazul.

ÎNTREBARE: Dar ce interes îți servea domnul Dan Andronic?

G.O.: Își dorea să plătească niște poliție, își dorea senzațional și tocmai participa la niște alegeri și dorea să urce, de exemplu, pe un val politic din acel moment.

ÎNTREBARE: Credeți că Dan Andronic ar fi propus mai multe arestări la comandantul? Cât ați povestit ceea cel eveniment, că era supărat pe Sorin Ovidiu Vântu? Crezi că au mai existat astfel de discuții?

G.O: Nu știu ce discuții a avut Dan Andronic, știu că avea o relație de amiciție și cu domnul Maior, nu știu de alte relații. Dan Andronic este un individ de tip inteligence. El a lucrat și cu Traian Băsescu, a lucrat și cu Tăriceanu, a lucrat și cu Adrian Nastase, a lucrat și cu Victor Ponta. Eu v-am explicat doar ce am auzit eu cu urechile mele, în seara aceea, în cele două-trei ore care am stat împreună și în care ne uitam la televizor, iar domnul Andronic tot explica, ca să se audă la masă de cei prezenți, că domnul Vântu, cu care avea o dușmanie veche, arhicunoscută, este un infractor și merită să fie arestat.

ÎNTREBARE: V-a căutat vreodată domnul Dan Andronic pentru a vă cere ceva, pentru a interveni pentru cineva, pentru a face, de exemplu, cum vorbea în sufrageria dumneavoastră, că dorea să-l condamne, probabil doamna Kovesi, sau să se facă un dosar pentru Sorin Ovidiu Vântu?

 

G.O.: Mă cunoașteți de puțin, dar trebuie să vă dau o explicație. Cine mă cunoaște pe mine știe foarte bine că de regulă sunt un om serios și de regulă nu prea se vine cu intervenții la mine.

 

Nici băiatul meu, dacă i s-a luat carnetul, n-a avut curaj. Și eram în diferite funcții. Nu! Nimeni n-a avut curajul.

 

Poate au venit oameni nedreptățiți, oameni simpli cu cereri, pe care le-am dat celor în drept. Sunt cunoscut ca un om serios și un om drept.

 

Nu, niciodată domnul Andronic și nimeni nu și-a permis să vină la mine să facă un act nedrept, fiindcă știa că nu se poate.

 

OPREA: DACĂ ȘTIAM LISTA CU POLITICIENII CARE “TREBUIE” CONDAMNAȚI, EVITAM SĂ FIU TRECUT PE EA

 

ÎNTREBARE: Cunoșteați, la momentul respectiv, vorbind despre perioada 2013-2015, lista cu acei politicieni care urmeau să fie condamnați?

G.O.: Păi era bine dacă știam că, probabil, evitam să nu mai fie trecut pe listă. Nu, nu, nu.

ÎNTREBARE: Știm că s-a vorbit foarte mult timp în spațiul public și, inclusiv, de curând, cu acel dosar de la DNA, că existau mai multe liste cu politicieni, numai de politicieni și…

 

G.O.: Probabil. Nu am văzut nicio listă și cred că nimeni nu și-ar fi permis să-mi dea astfel de informații. Niciodată, dar repet, niciodată și mă vede Dumnezeu, eu am căutat întotdeauna să aplic legea, să fiu, să nu dau ordine nelegale și să pot să construiesc, nu să fac nedreptății.

Asta a fost, de fapt, sistemul meu de valori și vă rog să vă interesez dacă și-am procedat sau nu.

OPREA: L-AM RESPECTAT PE TRAIAN BĂSESCU ȘI EL M-A RESPECTAT

 

ÎNTREBARE: Președintele Traian Băsescu v-a cerut vreodată sau în cadrul unei discuții, v-a sugerat să aveți o colaborare mai strânsă cu Florian Coldea în momentul când ați ocupat poziții cheie din instituțiile de forță? Și dacă da, cu cine sau despre cine?

 

G.O: L-am cunoscut pe domnul Traian Băsescu când eram prefectul Capitolei și el era primarul Capitalei. Vreau să vă spun că m-a respectat, l-am respectat Traian Băsescu, n-am căutat să fiu, să-i fac rău, el fiind în opoziție și eu reprezentând partidul la putere, de aceea chiar și de aceea m-a respectat. Totdeauna domnul Băsescu, care puteam să spunem orice despre el și spuneam că eu respect și știu ce a făcut pentru relația strategică cu Statele Unite.

DOSARUL LIMUZINA. O “MIZERIE” POLITICĂ, CERUTĂ PROBABIL DE KOVESI ȘI COLDEA

 

ÎNTREBARE:  Dosarul “Limuzina” a fost deschis la presiunile Laurei Codruța Kovesi sau la presiunile lui Coldea? S-a văzut foarte clar. Nu a existat probe, ați fost achitat. Opt ani de zile ați stat în instanță.

 

G.O.:Dosarul “Limuzina” a fost o altă mizerie politică, făcută probabil de tandemul Coldea-Kovesi. A fost la să înțeleagă că mi-a fost cumpărat o mașină și că ar trebui găsit această mașină la mine în garaj. Întâmplător era în garajul Ministerului de Interne. A fost un dosar care n-a avut nicio importanță, o mizerie politică de 2 lei.

OPREA: EU AM FOST ‘EXECUTAT’ CÂND ERAM LA PUTERE, DUPĂ CE MI S-A PROPUS SĂ-L DAU JOS PE PONTA

ÎNTREBARE: Adică, în mod clar, sistemul Coldea- Kovesi a încercat să vă execute definitiv după ce ați pierdut puterea?

G.O.: Nu. Eu am fost executat în momentul când eram la putere. Repet, încă o dată și cred că am fost destul clar, dar cred că după ce recitiți materialul filmat, cred că veți înțelege mai multe.

M-am exprimat destul de elegant, dar destul de clar. În august 2015 aveam cea mai multă încredere din România. Mi s-a propus să-l dau jos pe Ponta.

 

Nu am făcut-o. S-au întâmplat două evenimente ciudate, am spus eu, da? După care a fost un lișaj mediatic și am căzut de la putere. Mi s-au făcut atunci două dosare ordinare: vorbesc de cel mai ordinar, cel mai mizerabil, în care a murit un polițist, da? Care a căzut într-o groapă.

DOSARUL MORȚII POLIȚISTULUI GIGINĂ: AM SIMȚI CĂ DACĂ NU L-AM DAT JOS PE PONTA, VOI PLĂTI POLITIC

 

ÎNTREBARE: Credeți că Florian Coldea sau SRI au dat note informative procurorilor în dosarul morții polițistului Bogdan Gigină.

G.O.: Vreau să vă spun că și poate n-am mai spus-o niciodată.

În ziua celui accident ciudat eu am fost la dimineață, m-am dus la serviciu, ca de obicei la minstolul interna. Am participat la ședința de guvern. Până la urmă m-am dus la domnul președinte Klaus Iohannis la probleme de securitate națională.

 

Era problema migranților. Am trecut 5 minute pe acasă să mănânc. Nu mâncasem nimic.

 

Avem o întâlnire la SRI. La un moment dat chiar m-am gândit să nu mai plec, eram obosit rău de tot.

 

Și atunci a trecut pe la mine printre altele domnul Rares Bogdan. “Am înțeles că ai o ședință, poate mă iei și pe mine de aici.” Am mers cu Rares Bogdan și l-am lăsat undeva în zona de la Guvern puțin mai sus. M-am dus la SRI. Cred că am stat 20 de minute.

Ne-am întors. Nu avea niciun motiv să se grăbească acel dispozitiv de însoțire.

Înainte de groapa aceea făcută prin care polițistul mai trecuse de 3 ori în acea zi. Înainte, cei de la brigada rutieră care îi se ocupă de acest dispozitiv de însoțire, îi fac toate aceste misiuni, un ministru, un vicepremier, un primul ministru, oriunde în lume.

Le-au spus prin stație, urmează… E o procedură lor. Urmează groapa, a confirmat și a intrat în groapă.

Asta a fost toată povestea. Am simțit că e o mizerie, am simțit că pentru faptul de a nu-l fi dat jos pe Victor Ponta voi plăti politic. Trebuia să avem “guvernul meu” și s-a avut.

 

Important că mi s-a făcut dreptate, în rest nu mai vreau nimic. Știți ce vreau? Să ajut în continuare domeniul securității, să ajut în continuare armata română, să ajut în continuare România.

OPREA: COLDEA M-A RUGAT SĂ-L IAU LA DOCTORAT ȘI CHIAR A AVUT O TEZĂ BUNĂ

ÎNTREBARE: Cum a ajuns Florian Coldea să fie elevul dumneavoastră la teza de doctorat? Să-l ajutați cu această teză de doctorat? V-a solicitat acest lucru?

G.O.:Da. Dar foarte simplu, să vă spun. Eram printre puțini profesori pe În România, în Securității Naționale.

Păi l-am avut la doctorat și pe Timofte, Radu Timofte, șeful SRI-ului, pe adjunctii, Marin, Zamfir, ministri ai Apărării, ministrul de interne și alți demilitari, șef ai comisorilor, fiindcă cu cine să fac astfel de teze? De regulă nu se iau după stradă.

Coldea m-a rugat să-l iau la doctorat și l-am luat. Era adjunctul șefului Serviciului de Informație. Chiar avea ce spune și chiar a avut o teză bună. Dacă mă întrebați pe mine.

Gabriel Oprea, dezvăluire BOMBĂ despre Florian Coldea: L-am găsit în biroul meu, în genunchi, căuta în bibliotecă

ÎNTREBARE: Ați verificat ulterior dacă în această teze de doctorat existau anumite suspiciuni de furt intelectual?

Eu nu cred așa ceva. Eu cred în schimb că Florian Coldea știa că există această suspiciune.

 

ÎNTREBARE: A încercat cineva, poate Florian Coldea sau alcineva din statul paralel să recupereze teza de doctorat punând presiune pe dosarul Gigină?

G.O.: Nu, nu. Acum să vă spun o altă treabă, și aici v-ați să mă încredeți, dar să mă încredeți, nimeni nu și-a permis în România, nu că mă dă eu o mare, cineva să încerce să mă șantajeze, fiindcă devin puțin mai dur.

 

ÎNTREBARE: Credeți că Florian Coldea s-a folosit de funcțiile pe care le-a avut, de putere, pentru a pune anumite presiuni, pentru a lua anumite decizii în interesul propriu?

G.O.: Nu am date și informații în mod clar, decât ce am văzut și în spațiul public despre astfel de lucruri. Când ai o problemă de pus în justiție, justiția fie se autosesizează, fie e sesizată de persoană neinteresată. Sunt multe lucruri, mai ales că acum este un dosar penal pe rol al domnului Coldea, al celorlalți care sunt în acel dosar.

ÎNTREBARE: Credeți că se va soluționa? Sau va sfârși la sertare, așa cum au fost sfârșite multe dosare?

G.O.:  Nu știu. În mod normal…Codului penal ar trebui să se soluționeze. Într-un fel sau în altul. Ori în clasare, ori în trimitere înjudecată.

OPREA: ELENA UDREA ESTE ȘI EA O LUPTĂTOARE, A FOST ȘI EA O ȚINTĂ A SISTEMULUI

 

ÎNTREBARE: Condamnarea Elenei Udrea la închisoare a fost o execuție a sistemului, pentru că am văzut mesajele pe care le-a transmis către opinia publică, către presă? Erați apropiat inclusiv de fostul ei soț, Dorin Cocoș.

 

G.O.: Am fost și sunt amic cu Dorin Cocoș. Eu știu cât de mult a iubit Dorin Cocoș și pe Elena Iudrea, câte tonă de flori i-a cumpărat. Elena Iudrea este o luptătoare, este o femeie inteligentă.

 

ÎNTREBARE: Dar a fost și aceasta o ținta sistemului.

Sunt convins că da.

ÎNTREBARE: Mai este și astăzi?

G.O: Sunt convins că da. Nu știu dacă mai este și astăzi, dar acum, ca cetățean în primul rând, pot să spun că o persoană care nu reprezintă un pericol social, o persoană care are un copil mic și care înțeleg că nu i se-a dat nici o permisie, cu toate că există legi și regulamente în acest sens, nu i se permite să ia o permisie după atâția ani, cred, putem vorbi de o nedreptate.

ÎNTREBARE: Nu a fost un pericol social, dar a fost un pericol politic, pentru anumiți politicieni.

 

G.O.: A avut și ambiții politice, trebuie să recunoaștem. A avut chiar și ambiția să ajungă președintele României.

OPREA: NU CRED CĂ STATUL PARALEL S-A LANSAT ODATĂ CU DOSARUL MEU

 

ÎNTREBARE: Credeți că dosarul dumneavoastră a fost panta de lansare a statului Paralel cu alte dosare către alți politicii?

 

G.O.: Nu, eu cred că era lansat de mult statulul Paralel. Dacă citiți prefața domnului maestrul Ion Cristoiu la cartea mea, este o listă de arestări și de dosare 2014-2015, când a fost un apogeu, nu?

ÎNTREBARE: Cum se poate elibera domeniul justiției de acest stat Paralel? Pentru că am văzut că mai existau până și în prezent aceste influențe.

G.O.: Cred că la un moment dat va trebui să existe ca subiect de dezbatere a Parlamentului și va trebui să existe și legea răspundării magistraților. De la simplu cetățean până la preșentele României, există răspundere. Așa este făcută viața, legea.

 

RĂMAS ORFAN LA 10 ANI, TATĂL OFIȚER A MURIT LA DATORIE

 

ÎNTREBARE: Domnule general, v -am văzut cum vorbiți cu dăruire din suflet, de haina de militar, de toate aceste principii, Dumnezeu, onoară, patrie, familie. Ați fost ghidat și de tatăl dumneavoastră, care din păcate v-a părăsit când aveați vârsta de 10 ani și ați ajuns să aveți o carieră militară extraordinară, cunoscută atât pe plan național, cât și pe plan internațional. O distinție remarcabilă, general cu patru stelele în rezervă, în prezent. Cum…?

G.O.: Dacă m-a influențat moartea tatălui, mă întrebați?

Exact.

G.O.: E normal, aveam 10 ani Haideți să vă spun ceva: din partea tatălui sunt din Argeș,

Acolo nu a fost cooperativizare pe dealul ăla de pruni. Tatăl meu a făcut o școală de ofițeri de la Râmnicu Vâlcea și a fost printre cei mai buni elevi. Și a fost trimis după ce a terminat printre primii aceași școală militară, a fost trimis în Ministerul Apărării Național, vorbesc de anii `50. Stătea în gazdă, era totușI băiat de la țară.

 

Din partea mamei mă trag din Fundulea. Bunicul meu, Tudose Dumitru, era fruntaș și după momentele din 1948-1949 a fost considerat chiabur și a făcut câteva luni de pușcărie. Apoi, când i-au pus cote, când l-au terminat, a plecat la București și a găsit și el pe invitan o căsuță pe acolo. Tatăl meu a cunoscut-o pe mama.

Mama, vă spun, era o femeie frumoasă și acum are 86 de ani, conduce mașină, deci am genea bună.

Pe tata l-au mutat într-o unitate operativă Borânești-Ialomita, mare unitate de artilerie, unde a murit la datorie în 1971.  Colegii au strâns 1500 de lei, atât au putut să ajute. Și atunci se dădeau niște bani, despăgubiri, de zeci de mii de lei, dar au vrut să mușamalizeze, am înțeles, nu s-a dat nimic și a fost foarte greu să rămâi văduvă la 33 de ani cu 2 copii. A vrut să mă dea la liceu militar, nu m-au primit în acel an fiind cel mai scund din clasă, m-am apucat de sport și, pe urmă, viața a făcut să fac școala de ofițer în logistică.

 

 

 

​ 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here