Scriitorul şi traducătorul ieşean Radu Părpăuţă a murit, la vârsta de 69 de ani. El a fost colaborator permanent la pagina de opinii a „Ziarului de Iaşi”, publicație care a și anuntat decesul colegului lor.
“De necrezut. A murit scriitorul ieşean şi traducătorul Radu Părpăuţă. Avea 69 de ani. Aflu cu stupoare că ieri, în ultima sa postare pe Facebook, îşi amintea ce am scris despre o carte de-a lui, cu un titlu care dă fiori azi. N-am văzut postarea sa şi regret că nu l-am contrazis la timp. I-aş fi spus că se alintă: da, mi-a mulţumit acum cinci ani, când am citit cartea şi am rostit public ce cred, sincer, despre ea.
N-am alte cuvinte despre întâmplarea asta răvăşitoare decât poate atât: să rostim clar şi cu voce tare, cât mai des posibil, şi pe toate gardurile, câte bucurii ne aduc scriitorii pe care îi citim. Preţuirea lor nu e niciodată îndeajuns.
Drum lin, Radu Parpauta. Soţiei sale o îmbrăţişare prea neputincioasă”, a scris pe pagina de Facebook, Cristina Hermeziu.
“A murit neasemuitul povestitor Radu Parpauta. Subit, în somn – astă-noapte sau azi dimineaţă. Vestea mi-a zdrobit inima.
Îl ştiam din 1991, când am devenit colegi la revista „Timpul”, în Iaşi. Am fost prieteni apropiaţi în perioada ieşeană, apoi admiraţia reciprocă şi rare întâlniri ne-a ţinut legaţi peste ţară: el la Iaşi, eu la Bucureşti. Era un tip dificil, singuratic, morocănos, cârcotaş. Dar dacă reuşeai să treci de carapacea în care se închidea cu o voluptate ciudată, nimereai într-o inimă nesfârşită. Prietenii adevăraţi îi ştiau această imensitate interioară.
Era un povestitor fără pereche. Cărţile lui de proză refuză experimentele sterile, se reîntorc la izvor, la povestire, şi o înnobilează. Ultima carte, „Dincolo de perete”, i-am scos-o chiar eu, la mica GRI, cu eforturi financiare care m-au sleit. Dar merita să apară o asemenea carte. Radu Părpăuţă, cel de toate zilele, care scria cu uşurinţa fluturelui de a zbura, a pus în cartea asta toată inima lui. Nu inima care l-a trădat în somn, ci inima lui nevăzută, cea care îi pompa sânge clocotitor în texte şi care nu se va opri niciodată, va bate mereu în cărţile lui.
Nu pot să scriu altceva acum, sub şocul veştii, las un text mai vechi. Dumnezeu să-l ierte pe Radu al nostru, fie-i memoria nesfârşită!”, a scris despre acest eveniment tragic sciitorul Viorel Ilişoi.
