Diana de Poitiers, amanta regelui Henric al II-lea al Franței, a fost renumită pentru frumusețea sa, păstrată până la bătrânețe. Recent, după mai bine de 400 de ani de la moartea sa, arheologii au descoperit secretul acestei frumuseți. Analizele asupra rămășițelor sale mumificate au arătat concentrații ridicate de aur în țesuturile și părul ei, indicând faptul că își adăuga zilnic aur în apa de băut ca elixir pentru tinerețe. Frumusețea păstrată prin aur
Diane era descrisă de contemporanii săi, inclusiv scriitorul Brantôme, ca având pielea neobișnuit de albă și aspectul tineresc chiar și în ultimii ani de viață. Conform studiilor realizate de medicii de la spitalele Raymond Poincare, Lariboisiere și Pitié-Salpetriere din Paris, prezența aurului în rămășițele sale nu putea fi atribuită unei contaminări externe, deoarece nu era regină și nu purta coroane sau bijuterii care să o expună la aur în mod constant.
Concentrațiile ridicate de aur găsite în părul Dianei sugerează o intoxicație cronică, caracterizată prin simptome precum anorexie, greață, subțierea firului de păr, diaree și anemie, explicând astfel culoarea palidă a pielii sale. Cercetătorii concluzionează că aceste simptome și prezența aurului confirmă utilizarea acestuia ca un elixir de tinerețe, care, de fapt, i-a afectat grav sănătatea, arată click.ro.
Cine a fost Diane de Poitiers
Diane de Poitiers s-a născut într-o familie nobilă și s-a căsătorit la o vârstă fragedă cu Louis de Brézé, cu 40 de ani mai în vârstă decât ea. După moartea acestuia, a rămas la curtea regală, unde a devenit amanta și confidenta regelui Henric al II-lea. Deși regele era căsătorit cu Caterina de Medici, relația sa cu Diane a fost puternică și influentă, oferindu-i acesteia privilegii similare cu cele ale unei regine, inclusiv semnarea de documente oficiale și primirea de cadouri costisitoare, cum ar fi bijuterii și un castel.
Rămășițele mumificate ale Dianei de Poitiers, profanate inițial în timpul Revoluției Franceze, au fost redescoperite în 1975 și ulterior atribuite ei datorită caracteristicilor specifice: fractura consolidată a tibiei și fibulei dintr-o cădere de pe cal în 1565 și potrivirea perfectă a mandibulei cu ultimul său portret executat de François Clouet.
Aceste descoperiri arheologice nu doar că au dezvăluit misterul frumuseții sale, dar au oferit și o perspectivă asupra riscurilor pe care Diane de Poitiers și le-a asumat în căutarea eternității.
