Cornel Coman, unul dintre cei mai talentați și carismatici actori români ai scenei și ecranului, rămâne o figură emblematică a teatrului românesc, având o carieră impresionantă ce a adus bucurie și emoție publicului său. Tragicul său sfârșit pe scenă, în timpul unui spectacol, marchează un final dramatic pentru o viață dedicată artei. Viața și cariera lui Cornel Coman
Născut pe 14 iunie 1936 în Livezile, județul Vrancea, Cornel Coman a crescut într-o familie cu o situație materială bună, tatăl său fiind proprietarul unui magazin universal. Însă instaurarea regimului comunist a adus dificultăți familiei, averea lor fiind confiscată sub acuzația de chiaburism. Într-o încercare de a proteja viitorul lui Cornel, acesta a fost înfiat de bunicul său, o mișcare ce i-a schimbat statusul familial și l-a făcut „frate” cu propriul său tată.
Împins de pasiunea pentru teatru, Coman a absolvit Facultatea de Teatru și a început să joace pe scenă la Teatrul de Stat din Brașov, arată click.ro. În 1965, s-a transferat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” din București, unde și-a consolidat reputația ca un actor de excepție. A participat în peste 40 de producții de film și teatru, printre care „Mihai Viteazul” și „Drum în penumbră”.
Ultimii ani din viața actorului
În viața personală, Cornel Coman a avut o relație de dragoste care a depășit ecranul cu actrița Margareta Pogonat, și a fost căsătorit cu avocata Letiția Maria Coman, cu care a avut un fiu. Viața lui Coman a fost însă scurtată de o boală necruțătoare, care l-a răpus la vârsta de 44 de ani, pe 14 ianuarie 1980, în timp ce se afla pe scenă, jucând într-un spectacol.
Moartea lui Cornel Coman a lăsat un gol imens în lumea teatrală și cinematografică românească. Talentul său, energia și dedicația pentru artă sunt pomenite și astăzi. Revista Teatru nota în 1981: „I s-a făcut fulgerător rău, pe scenă, într-o după-amiază nefastă de spectacol. S-a prăbuşit, cutremurat. Aflat de câteva săptămâni sub supraveghere medicală, pentru stabilire de diagnostic, ieşea din spital cu ”bilet de voie”, ca să joace ultimele roluri ale vieţii sale.
A murit atins de o boală agresivă, care l-a devorat galopant. Nu părea să fi putut muri vreodată. Ne întâmpina întotdeauna calm, sau aparent calm, încordat pe dinăuntru, concentrat, sensibil, viguros.
Construit dintr-o fibră trainică, de frasin alb, surâzător şi îndatoritor, cu un bun-simţ moştenit, miraculos, de-a dreptul din moşii şi strămoşii Vrancei, ţara lui de naştere şi de veghe”.
Cornel Coman rămâne o legendă a teatrului românesc, un artist care a trăit cu intensitate fiecare rol și a lăsat în urma sa o amprentă indelibilă pe inimile celor care l-au cunoscut și l-au admirat.
