Opt ani de procese pentru… șase ani de închisoare! Este sentința dată în cazul lui Darius Vâlcov, fost ministru de Finanțe și primar al municipiului Slatina, pe care judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție l-au condamnat astăzi definitiv. Decizia nu înseamnă, cel puțin pentru moment, că Vâlcov merge la închisoare. Ci doar că se înscrie și el pe lista fugarilor României, alături de alte nume sonore precum Alina Bica, Ionel Arsene sau Sorin Oprescu. Finalul procesului marchează totuși sfârșitul unui capitol din istoria corupției din țara noastră, unul presărat cu șpăgi imense, ascunse în pereți, opere de artă scumpe și conversații purtate în cimitir.
„Doi morți, într-un cimitir, dimineața, la ora 6, era puțin întuneric. Se aude un zgomot. Unul din ei: ce se întâmplă? ce se întâmplă? Stai, mă, liniștit, că e Vâlcov, își ascunde tablourile în cimitir. Băi, ce m-ai speriat, credeam că e Dragnea să ne ia la vot!”, este bancul spus de Darius Vâlcov în direct la un post TV.
Un banc… inspirat din realitate, după cum au demonstrat procurorii DNA. Istoria dosarului tablourilor lui Darius Vâlcov începea în noiembrie 2012. La vremea aceea, Vâlcov era primar în Slatina. În comunicatul DNA, transmis 3 ani mai târziu, procurorii povesteau că ar fi cerut și primit șpăgi în valoare de aproape 4,3 milioane de lei de la oameni de afaceri care voiau să încheie contracte cu primăria. Mecanismul era simplu: întâi, Vâlcov se asigura că afaceriștii câștigau licitațiile. Apoi, primea la schimb de la ei procente din valoarea contractelor – între 10 și 20%. Sumele s-au adunat rapid și au depășit simțitor totalul calculat inițial de procurori.
La foarte scurtă vreme după ce DNA anunța că Vâlcov este cercetat pentru luare de mită și trafic de influență, în presă au început să se scurgă detalii uluitoare despre felul în care politicianul a încercat să se ferească de ochii procurorilor. O bună parte din “tranzacții” s-ar fi făcut în Cimitirul Strehareț din Slatina. Cu banii respectivi, Vâlcov ar fi cumpărat opere scumpe de artă, semnate de artiști precum Picasso, Tonitza, Baba și Grigorescu. Ca să nu fie găsite, tablourile ar fi fost ascunse în două morminte, dar și în pereții clădirilor în care funcționau mai multe firme controlate de Vâlcov.
„Nu există în rechizitoriu, în vreo declarație a martorilor sau în realitate, nu s-a întâmplat acest lucru, ca vreun tablou, vreo orice altceva, suma de bani, să fie ascunsă în cimitir, în pereți. Nu există așa ceva. Este așa o minciună, care probabil la un moment dat se va regăsi într-o carte sau un film, pentru că după ce se vor încheia toate și după ce voi fi achitat, cred că cineva va fi interesat să descopere și adevărul”, spunea Darius Vâlcov la vremea respectivă.
La cinci ani de la aceste declarații, vedem că istoria nu s-a scris așa cum anticipa Darius Vâlcov. Judecătorii de la Înalta Curte l-au condamnat astăzi la șase ani de închisoare cu executare și au năruit visul fostului ministru de a-și deschide o galerie de artă în Capitală. Fostul ministru de Finanțe al PSD nu poate fi încarcerat. El se află acum, spun sursele noastre, în Italia.
