Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a clarificat, într-o decizie importantă, că indemnizația de hrană nu trebuie inclusă în calculul indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul contractual plătit din fonduri publice și funcționarii publici. Această hotărâre vine în urma unei practici judiciare divergente la nivelul instanțelor din România, care au avut interpretări diferite asupra acestei chestiuni. Decizia Curții Supreme
ÎCCJ a admis un recurs în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, care a solicitat interpretarea corectă a mai multor dispoziții legale, inclusiv articolul 150 din Codul muncii și articolul 18 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. În urma deliberărilor, ÎCCJ a stabilit că indemnizația de hrană, prevăzută în Legea nr. 153/2017, nu face parte din baza de calcul a indemnizației de concediu de odihnă. Decizia este obligatorie și a fost pronunțată în ședință publică pe 16 septembrie 2024.
Curtea de Apel Brașov a fost cea care a ridicat problema în fața ÎCCJ, sesizând că instanțele din România interpretau diferit includerea indemnizației de hrană în calculul concediului de odihnă. Problema de drept se referea dacă această indemnizație ar trebui inclusă în baza de calcul, iar diferitele secții civile și de contencios administrativ aveau opinii contradictorii.
Punctul de vedere al Curții de Apel Brașov a fost că indemnizația de hrană nu ar trebui să fie luată în considerare în calculul indemnizației de concediu de odihnă, o opinie pe care ÎCCJ a confirmat-o prin decizia sa finală.
Consecințele hotărârii
Decizia ÎCCJ aduce claritate pentru personalul contractual și funcționarii publici care beneficiază de indemnizație de hrană. Aceasta nu va mai fi inclusă în calculul pentru concediul de odihnă, eliminând astfel orice neclaritate în interpretarea legii și evitând viitoare conflicte juridice. Hotărârea are un impact direct asupra modului în care sunt calculate drepturile salariale pentru angajații din sectorul public, asigurând o aplicare uniformă a legii în întreaga țară.
„Admite recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispozițiilor art. 150 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, cu modificările ulterioare, art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 177/2008, cu modificările şi completările ulterioare: Indemnizaţia de hrană reglementată de art. 18 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, nu intră în baza de calcul al indemnizaţiei de concediu de odihnă cuvenită personalului contractual plătit din fonduri publice şi funcţionarilor publici. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2024”, potrivit site-ului instanţei supreme, arată Mediafax.
Astfel, instanțele naționale vor trebui să respecte această decizie, asigurând aplicarea unitară a prevederilor legale privind concediile de odihnă și indemnizațiile aferente.
