Italia a eliminat oficial o lege din 1913 care permitea guvernului să cenzureze scene sau filme ca „Salò o le 120 giornate di Sodoma” al lui Pier Paolo Pasolini şi „Last Tango in Paris” al lui Bernardo Bertolucci.
Decizia privind abrogarea legii – cu importanţă simbolică, având în vedere că cenzura nu mai era practicată în realitate – elimină „sistemul de controale şi intervenţii care încă permitea statului italian să intervină asupra libertăţii artiştilor”, a spus ministrul Culturii, Dario Franceschini, citează Variety. Sute de filme din întreaga lume au fost interzise la nivel local în ultimele decenii, din motive religioase, „morale” şi politice. Acum, distribuitorii de filme vor clasifica producţiile în conformitate cu clasificarea existentă din punct de vedere al vârstei publicului, precum „14+” (sau 12+, dacă minorul este însoţit de un adult) şi „18+” (sau 16+, dacă minorul este însoţit de un adult). Ulterior, o comisie formată din profesionişti din industria filmului, experţi în educaţie şi activişti pentru drepturile animalelor, va evalua clasificarea acestora. Începând din 1944, potrivit unei analize a Cinecensura, în Italia au fost interzise 274 de filme autohtone, 130 americane şi 321 din alte ţări. În cazul a peste 10.000 de producţii a fost nevoie ca unele scene să fie tăiate. Ultimul caz important de cenzură a avut loc în 1998. Comedia „Toto Who Lived Twice”, de Daniele Ciprì şi Franco Maresco, a stârnit critici în rândul catolicilor italieni din cauza referinţelor la zoofilie, sodomie, viol şi religie. Aceasta producţie sprijinită financiar de guvern a fost interzisă la câteva zile după ce a fost lansată. Dezbaterea iscată a dus, ani mai târziu, la emiterea decretului prin care a fost eliminată legea. Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
