Nea Petruț, unul dintre ultimii meșteșugari autentici ai României, declarat tezaur uman viu, povestește cu amărăciune despre cum statul l-a onorat doar pe hârtie. În timp ce oameni ca el păstrează tradițiile vii, cei cu pensii speciale uriașe, fără vreo contribuție reală la patrimoniul cultural, sunt privilegiați de stat. Povestea unui meșter dulgher
„Stăm de vorbă cu nea Petruț care e declarat tezaur uman viu… meșteri sculptori în lemn de pe Valea Gurghiului.
Este o mare distincție pentru mine ca să fii tezaur viu, dar problema care este… și durerea cea mai grea suntem în toată România… 72 am mai rămas în viață. 72 de persoane din 114. Hm… și nici la ăștia nu se gândește nici în ziua de astăzi Guvernul României să ne dea indemnizația pe care ni s-o promis de atâta timp, anul trecut, de trei ori a trebuit să refacem dosarele.
Nici acuma, niciun rezultat, despre noi nu se vorbește nici în parlament, nicăieri, nimic, ca și cum n-a mai fi, ori așteaptă să perim toți.
Să-mi spună mie orice comandant de mare pușcărie, de una de alta, care are o pensie specială de câteva sute nu și 1 de RON, spuneți-mi ce a făcut ăla pentru țară.”, spune meșterul dulgher, nea Petruț.
