În fiecare an, la 2 mai este marcată Ziua mondială a tonului, care a fost stabilită de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia 71/124 din 7 decembrie 2016, având în vedere proprietăţile nutritive cu totul deosebite ale acestei specii de peşte.
Rezoluţia 71/124 din 7 decembrie 2016 invită toate statele membre ONU, organizaţiile internaţionale şi regionale dar şi societatea civilă să acţioneze pentru creşterea gradului de conştientizare a valorii tonului şi a ameninţărilor cu care se confruntă această specie. De asemenea, subliniază importanţa stocurilor de ton gestionate în mod durabil în realizarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.
În prezent, mai mult de 96 de ţări sunt implicate în conservarea şi gestionarea tonului, specie care are o valoare anuală de aproape 10 miliarde dolari, la debarcare, iar unele programe relevante ale FAO au început să dea rezultate pozitive în reducerea pescuitului excesiv, se menţionează pe site-ul www.un.org.
Tonul este o specie de peşte foarte importantă din punct de vedere economic, atât pentru ţările dezvoltate, cât şi pentru ţările în curs de dezvoltare, şi constituie o semnificativă sursă de hrană. Carnea acestui peşte este bogată în Omega-3 şi, de asemenea, conţine şi minerale, proteine şi vitamina B12.
Ca rezultat al calităţilor uimitoare ale tonului, aceşti peşti sunt ameninţaţi de cererea copleşitoare. Conform ultimelor date, printre cele şapte specii principale de ton, 33,3 la sută din stocuri sunt estimate a fi pescuite la niveluri nesustenabile din punct de vedere biologic, potrivit site-ului www.un.org.
Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO) este principala agenţie a ONU care se implică în organizarea evenimentelor legate de Anul Internaţional al Pescuitului Artizanal şi al Acvaculturii, în colaborare cu alte organizaţii şi organisme din cadrul ONU.
Multe ţări depind în mare măsură de resursele de ton pentru securitatea alimentară şi nutriţie, dezvoltarea economică, ocuparea forţei de muncă, venituri, mijloace de trai etc. Prin urmare, Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 14 – Conservarea şi utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor şi a resurselor marine – se aplică pe piaţa mondială a tonului, notează www.un.org.
Aproximativ 7 milioane de tone de ton şi specii asemănătoare tonului sunt debarcate anual. Cum speciile de ton migrator reprezintă 20% din valoarea întregii capturi de peşte din pescuitul marin, marcarea de către ONU a Zilei mondiale a tonului reprezintă un pas important în recunoaşterea rolului esenţial al acestuia la dezvoltarea durabilă, siguranţa alimentară, oportunitate economică şi mijloacele de trai ale oamenilor din întreaga lume.
În raportul său din 2016, intitulat ”Situaţia pescuitului şi a acvaculturii în lume”, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a luat act de necesitatea unei gestionări eficiente în vederea restabilirii stocurilor exploatate excesiv, aici fiind inclus şi tonul. De asemenea, în raportul din 2018, intitulat ”Situaţia pescuitului şi a acvaculturii în lume: Realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă”, FAO accentuează rolul acestui sector în realizarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă şi a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, precum şi rolul în măsurarea progreselor către aceste obiective, fiind menţionate contribuţiile speciale ale pescuitului în apele interioare şi ale pescuitului la scară mică.
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură constată că cererea pentru ton este încă mare şi că persistă o supracapacitate semnificativă a flotelor de pescuit. În raportul amintit, FAO a consemnat că pescuitul de ton şi specii asemănătoare tonului a coborât pană la nivelul de aproximativ 7,5 milioane tone în 2016, după nivelul maxim înregistrat în 2014, de 7,7 milioane tone. Chiar şi cu această mică reducere, încă mai este nevoie de management eficient pentru refacerea stocurilor de peşte – inclusiv a celor de ton – exploatate excesiv.
Tonul şi tipurile de peşte asemănătoare acestuia însumează aproximativ 40 de specii care se găsesc în Oceanul Atlantic, Oceanul Indian şi Oceanul Pacific, precum şi în Marea Mediterană. Producţia mondială de ton a fost în continuă creştere, de la mai puţin de 0,6 milioane de tone, spre exemplu, în 1950, ajungând la aproape 6,6 milioane de tone în 2010, aşa cum arată www.undocs.org.
