Un muncitor român în construcții din Zürich, unul dintre cele mai scumpe orașe din lume, se confruntă cu o situație incredibilă: deși câștigă peste 4.000 de euro pe lună, nu își permite să închirieze o locuință și este nevoit să doarmă sub cerul liber. Lipsa unui contract de muncă permanent și regulile stricte de închiriere îl împiedică să găsească un adăpost accesibil. O realitate dură: venit decent, dar fără locuință
Bărbatul, cunoscut doar sub numele de „Lungu”, are 48 de ani și lucrează legal în Elveția, dar doar pe contracte temporare, de câte trei luni. Potrivit legislației elvețiene, cetățenii străini pot munci pe o perioadă de până la trei luni fără a avea un permis de ședere, însă acest document este esențial pentru închirierea unei locuințe.
Chiar dacă ar putea închiria o cameră pe termen scurt, costurile exorbitante din Zürich ar depăși cu mult veniturile sale, în ciuda salariului considerabil pentru un muncitor în construcții. „Câștig bani, dar fără un contract stabil este imposibil să găsesc unde să locuiesc în Zürich. De aceea dorm afară”, a declarat românul pentru publicația elvețiană 20min.
În cele trei luni pe care le petrece anual în Elveția, Lungu își găsește refugiu sub streașina unei toalete publice din centrul orașului. Alternativa ar fi cazarea la un hostel sau hotel, însă prețurile ridicate i-ar consuma întregul salariu. Cu toate acestea, bărbatul acceptă această situație pentru a-și întreține familia din România. „Am acasă o soție și un copil. După trei luni, iau banii acasă și trăim din ei”, explică el.
O problemă comună pentru muncitorii străini
Lungu nu este singurul care se confruntă cu această situație. În aceeași zonă, numeroși alți muncitori străini trăiesc în condiții similare. Printre ei se numără și un livrator francez de 28 de ani, care a fost nevoit să doarmă luni întregi pe o bancă, deoarece nu găsea o locuință accesibilă. Spre deosebire de Lungu, acesta a reușit în cele din urmă să închirieze o garsonieră într-o localitate apropiată, datorită unui prieten care i-a cedat apartamentul fără a mai trece prin procesul birocratic de selecție al proprietarilor.
Situația lui Lungu ilustrează o realitate absurdă a pieței muncii și a locuințelor din Elveția: chiar și cei care au un venit decent pot ajunge să trăiască pe stradă, din cauza cerințelor rigide pentru închiriere și a prețurilor exorbitante. În timp ce Zürich continuă să atragă forță de muncă străină, mulți dintre acești muncitori sunt nevoiți să accepte condiții extreme pentru a-și câștiga existența.
