Discuțiile științifice și literatura SF au abordat deseori tema existenței în mai multe sau mai puține dimensiuni. Cercetătorii sunt de acord că că universurile cu mai mult de trei dimensiuni ar fi așa-numite „lumi moarte” imprevizibile și instabile, lipsite de orice viață și observatori. Dar cum stau lucrurile dacă ne-am imagina un univers cu mai puține dimensiuni?
Există sugestii că viața nu ar putea avea loc într-un univers cu două dimensiuni, plus TIMPUL, în special pentru că un astfel de spațiu nu ar permite gravitația, făcând imposibil amestecul complex necesar vieții. Dar s-ar putea să nu fie cazul, potrivit fizicianului James Scargill, citat de IFL Science.
Într-o lucrare din 2020, savantul a arătat că, totuși, câmpurile gravitaționale scalare ar putea exista în două dimensiuni. În lucrare, el a analizat rețelele biologice și a creat grafice plane care „par să prezinte multe dintre proprietățile despre care se presupune că sunt importante pentru creierele complexe”.
Astfel de creiere, în scenariul dat, ar putea exista și în două dimensiuni, deși ar fi nevoie de mai multă muncă pentru a compara graficele plane cu rețelele neuronale din lumea reală.
Această abordare reprezintă, fără îndoială, mai mult un exercițiu de gândire decât a spune că viața în universurile 2D este reală. Un exercițul de imaginație în 2D este și renumitul hit al formației A-Ha “Take on Me”.
