Trupele Federației Ruse fac ravagii în regiunea Avdiivka, unde rezistența ucraineană este foarte slabă, iar civilii fug pe unde pot ca să scape cu viață.
Deşi limitate prin raportare la scara întregului front lung de peste o mie de kilometri, recentele înaintări ruseşti în apropierea satului Oceretîne, la nord-vest de oraşul ocupat Doneţk, reprezintă cel mai mare succes al trupelor ruse după ocuparea oraşului Avdiivka din apropiere. Pe lângă acel sat, pe care trupele ruse îl controlează în proporţie de circa 80%, acestea au ocupat şi altele în zonă.
Forţele Kievului s-au retras pe poziţii de rezervă deja pregătite către vest, iar comandantul-şef al armatei ucrainene, generalul Oleksandr Sîrski, a trimis întăriri în zonă.
O localnică din Oceretîne în vârstă de 97 de ani a parcurs 10 kilometri pe jos pentru a scăpa din satul atacat de ruşi. Casa i-a fost distrusă şi rude ale ei sunt rănite, afirmă bătrâna într-o înregistrare video difuzată de poliţia ucraineană. “Am supravieţuit acelui război (al Doilea Război Mondial) şi supravieţuiesc şi acestuia. Nu mi-a mai rămas nimic. Dar am plecat pe propriile picioare şi mai îmi rămâne Ucraina”, spune ea.
“Toată industria militară rusă încearcă să ne omoare. Iar noi, blestemaţii, suntem încă vii”, scrie la rândul său pe social media scriitorul ucrainean Stanislav Aseiev, în prezent soldat în trupele de infanterie angajate în luptele din sectorul Oceretîne.
Potrivit lui Aseiev, Rusia se bazează foarte mult pe bombele ghidate pentru a distruge poziţiile ucrainene şi a înainta mai departe, în timp ce Ucraina îşi imploră aliaţii să-i ofere mai multe sisteme antiaeriene.
Aceste bombe ghidate cu planare, dintre care cea mai mică are o greutate de o jumătate de tonă, au o mare putere distructivă şi un efect demoralizant asupra trupelor, iar armata ucraineană nu are antidot împotriva lor, doar să doboare avioanele ruseşti care însă le lansează de la o distanţă de circa 70 de kilometri. Este deprimant, pentru că “soldaţii ştiu că pot muri în orice clipă”, spune scriitorul ucrainean devenit soldat.
“Impresia este că unităţile armatei noastre în această zonă sunt pur şi simplu epuizate”, remarcă şi analistul militar ucrainean, Kostantin Maşoveţ, care subliniază avantajul “copleşitor” al Rusiei în efective şi echipamente pe acel sector de front.
Totuşi, el consideră puţin probabil ca trupele ruse să mai înainteze mult acolo, întrucât breşa de circa 10 kilometri lungime pe care au deschis-o le face vulnerabile atacurilor ucrainene dinspre flancuri.
Situaţia dificilă pentru armata ucraineană în acea zonă este rezultatul unor deficienţe existente de mult timp, potrivit grupului ucrainean de analiză militară Frontelligence Insight, care enumeră printre aceşti factori eşecul Occidentului de a furniza Ucrainei arme şi muniţii suficiente, mobilizarea lentă de noi soldaţi în rândurile armatei ucrainene şi ridicarea a prea puţine poziţii fortificate.
Este probabil ca armata ucraineană să se confrunte cu o vară dificilă, înainte ca intensificarea mobilizării şi sosirea mai multor arme şi muniţii occidentale să permită stabilizarea liniei frontului, anticipează acelaşi grup de analiză.
