Cozonacul, această delicatesă tradițională românească, este simbolul sărbătorilor și al ospitalității. În vremurile de demult, cozonacul nu era doar un desert, ci o expresie a iubirii și a grijii față de cei dragi. Străbunicile noastre păstrau cu sfințenie rețete transmise din generație în generație, fiecare familie având propriile secrete. Iată una dintre cele mai vechi și autentice rețete de cozonac din România, inspirată din secolul al XIX-lea.
Ingrediente de bază (pentru un cozonac bogat și aromat):
1 kg făină de grâu (cernută de două ori pentru un aluat pufos)
300 ml lapte cald (laptele proaspăt de la fermă era preferat)
200 g zahăr (în trecut, era înlocuit uneori cu miere pentru un gust mai fin)
100 g unt topit (untul de casă conferă o aromă autentică)
5 ouă (de țară, pentru o culoare aurie)
25 g drojdie proaspătă (sau maia, în vremurile străvechi)
1 linguriță esență de vanilie (sau vanilie naturală, dacă aveți)
1 linguriță esență de rom (opțional, pentru un plus de aromă)
Un praf de sare
Coaja rasă de la 1 lămâie (neceruită, pentru un parfum natural)
200 g nuci măcinate (sau alternative precum stafide, rahat sau caise uscate)
150 g cacao (pentru un strat generos de umplutură)
50 g miere (pentru un luciu frumos)
Cum se prepară
Începe cu baza – drojdia. Dizolvă drojdia în laptele cald, adaugă o lingură de zahăr și două linguri de făină. Amestecă bine și lasă compoziția să stea 10-15 minute până devine spumoasă. Acest pas este esențial pentru a obține un cozonac bine crescut.
Într-un bol mare, pune făina cernută împreună cu sarea, zahărul și coaja de lămâie. Fă o adâncitură în mijloc și adaugă amestecul de drojdie activată, ouăle bătute și untul topit. Adaugă esențele de vanilie și rom pentru un parfum subtil. Începe frământarea, turnând treptat laptele cald. Continuă să frămânți până obții un aluat elastic, nelipicios.
Citește continuarea aici.
