Coniacul are puterea de a ne transporta într-un trecut plin de simplitate și iubire. Pentru mulți dintre noi, amintirea bunicului care savura coniacul pe prispa casei este una dintre cele mai prețuite din copilărie. Modul în care era savurat, modul în care era împărtășit și modul în care aduna oameni împreună este o adevărată mărturie despre puterea tradiției și familiei. În centrul lor este rețeta – un secret transmis din generație în generație, o rețetă care a fost îmbunătățită și perfecționată de-a lungul timpului.
Dar ce face coniacul acesta atât de special? Nu este doar compoziția ingredientelor, deși ele sunt, desigur, importante. Este dragostea și grija cu care este făcut, atenția la detalii și traditia care îl înconjoară. Când bunicii noștri făceau coniac, ei nu se întorceau doar la o rețetă – se întorceau la un mod de viață. Se întorceau la o traditie care era transmisă din părinți și bunicilor lor, și una care era transmisă și propriilor lor copii și nepoți. Și asta face coniacul nostru atât de unic – nu este doar o băutură, este o legătură la noastră însuși și la familia noastră.
Iată de ce anume aveți nevoie:3 linguri de zahăr3 cuișoare3 l de pălincă2 linguri coajă de stejarUn vârf de cuțit de nucșoară măcinată0.5 gr de coriandru măcinatCum preparămÎn primul rând, trebuie să dizolvați zahărul într-o cantitate mică de pălincă, puteți încerca chiar să faceți sirop de caramel.Coaja de stejar trebuie înmuiată în apă clocotită, țineți-o timp de 10 minute, după care uscați-o.Așezați toate ingredientele într-un borcan, turnați pălinca, adăugați siropul și puneți preparatul într-un loc răcoros, ferit de lumină.Lăsați coniacul să se domolească, timp de 3 săptămâni.Când coniacul a prins acea nuanță maro și are un gust intens, filtrați și puneți în sticle.Gustul coniacului devine unul bun abia după 2 ani, deci…aveți ceva de așteptat, dar merită!
